gnome shell, unity și alte animale

marți, 8 feb. 2011, 21:46

[ … sau de ce „desktop/laptop/netbook linux” s-ar putea să fie doar un mit ]

Mi se întâmplă deseori să doresc să transfer un fișier de la vreun conlocuitor al Interneților către mine, sau invers, să trimit cuiva un fișier. Se întâmplă aproape la fel de des ca circumstanțele transferului să fie un protocol oarecare de instant messaging, iar conlocuitorul meu să folosească Windows. Având în vedere că subsemnatul folosește Pidgin, care apropo, se descurcă excelent la partea de mesagerie, în 99% din cazuri acel transfer va eșua, din cauze de (lipsă de) interoperabilitate; asta așa, ca o introducere.

Nu știu cât de mult realizăm noi, utilizatorii, și ei, dezvoltatorii de software bazat pe GNU/Linux, dar Linux este copilul lepros, oaia neagră, rățușca cea urâtă a pieței sistemelor de operare desktop. Nu din rațiuni stupide cum ar fi numele – deși e clar că mulți vor scuipa la auzul cuvântului „Linux” -, ci din motive un pic mai pragmatice. Vă aduceți aminte câtă lume a înjurat KDE 4? Nici eu, și nici nu mai are importanță acum, dar s-a întâmplat și are riscul de a se întâmpla din nou.

Povestea pe scurt: de ceva timp, echipa Gnome lucrează la Gnome 3 și un nou shell grafic, pe numele lui Gnome Shell. Cei de la Ubuntu, în frunte cu Mark Shuttleworth, nu sunt satisfăcuți cu starea de fapt, așa că au decis ca în următoarea versiune de Ubuntu să înlocuiască Gnome Shell cu ceea ce ei numesc Unity. Eu unul văd două mari probleme aici.

Prima este cea legată de stabilitate. Din experiența mea cu utilizarea (și cu programarea, într-o anumită măsură) software-ului, nu poți numi un produs software ca fiind matur decât după o anumită perioadă de timp – undeva în jur de un an sau lejer peste, poate până la de cinci-șase ori mai mult, în funcție de cât de amplu e proiectul. În ciuda faptului că orice dezvoltator dorește să scoată un program/o suită stabilă într-un timp cât mai scurt, lucrul ăsta nu e niciodată posibil. Astfel că acesta va avea întotdeauna de ales între a sacrifica timp și a sacrifica stabilitate: nefiind testat pe destule mașini, probabilitatea statistică a unei fiabilități scăzute a programului e destul de mare, iar efectul lateral va consta într-o masă de utilizatori cu spume la gură. S-a întâmplat cu KDE 4, cu Windows Vista, cu Ubuntu de câteva ori, și riscă să se întâmple din nou cu ocazia asta [i].

Dar utilizatorul e în stare să suporte multe bug-uri, stricăciuni și alte măgării, mai mult din obișnuință. Fapt care ne duce la cea de-a doua problemă: iuzării nu înghit schimbările bruște. Printr-o coincidență cum n-am mai văzut, cele două shell-uri exact asta fac, schimbă chestii. Dar nu schimbă așa cum au mai umblat cei de la Ubuntu până acum, un buton pus pe partea cealaltă, unul în minus acolo, un feature în partea cealaltă. Nu, atât Unity cât și Gnome 3-ul vanilla rup tot și se hotărăsc să schimbe radical felul în care va arăta desktop-ul [ii].

Chestia asta nu e în sine foarte rea, ba chiar e de-a dreptul îmbietoare pentru tech whores, atât doar că e supărătoare pentru utilizatorii care nu știu de-astea. După cum bine ne spunea un profesor la unul din cursuri, clientul vrea îmbunătățiri, dar să nu se schimbe nimic, altfel se sperie și fuge. Nu-i o problemă în a-l lua încet și a-i mai da un zăhărel pe ici-colo, numai nu-i lua pământul de sub picioare. Voi da ca exemplu negativ tot KDE 4, deși cunosc oameni care s-au adaptat destul de repede la funcționalitatea lui.

Mai departe vă las pe voi să judecați. Eu sper cu mâna pe toate alea să mă înșel, însă știu că la primul semn de chestie iritantă în interfețele domniilor lor îmi iau Debian-ul și mă car. E doar o idee [iii] și un semn al faptului că probabil nici 2011 n-o să fie anul Linux-ului pe desktop.

  1. A se remarca că toate exemplele de mai sus sunt fie componente ale unor, fie în întregime sisteme de operare. Nu întâmplător, sistemele de operare se află printre cele mai complexe unelte software, și poate nu numai, făcute vreodată de mâna omului. []
  2. Să nu mai vorbesc de faptul că segmentează parțial comunitatea dezvoltatorilor Gnome. De aici rezultă șanse mai mari să avem parte de două front-end-uri grafice proaste în loc de unul și bun. []
  3. Problema rămâne în ceea ce privește mămicile, bunicii și toate persoanele care n-au nici răbdarea și nici instruirea tehnică să stea să instaleze așa ceva. []

Comments

  • Alexandra spune:

    Ah! era cazul să treacă și Gnome-erii printr-o disperare similară cu cea a KDE-iștilor. Las’ că sînt bune șocurile astea, te mai fac să mai scoți un pic capul din cutie: cînd am văzut și eu cît de jalnic era KDE 4, m-am luat cu mîinile de cap, am strîns din dinți și m-am băgat 6 luni pe Gnome. După care am revenit la vorba cîntecului, «Fie pîinea cît de reaaaaa / Tot mai bine-n țara mea». Adică după acea experiență, mi-am zis că oricît de varză ar fi fost KDE 4 (care, între timp, creștea copăcel), tot e de preferat Gnome-ului. E un fel de test de iubire față de DE-ul tău de suflet…

    N-am mai folosit Pidgin de multă vreme (prea lene; cine vrea să dea de mine, să-mi scrie mail-uri sau să folosească gTalk). Nu pot să cred (sau…?) că Încă nu merg transferurile de fișiere.

    …Și uite-așa – mă distrează la culme faza asta, e o poantă recurentă de n-o s-o mai priceapă nimeni, o să te-ntrebe nepoții ce-nseamnă de fapt –, nici 2011 nu va fi anul Linux-ului de desktop. (Tune in next year to see what’s new)

    Cît despre „segmentare”… reflecție de-a mea, dar totuși cred că nu-s prea departe de adevăr dacă zic că cel mai mare păcat al open source-ului e fork-ul într-o grămadă de pachețele – pardon, alternative! – obscure și șubrede.

  • spyked spune:

    Când a avut loc întâmplarea cu KDE 4 (la care am asistat mai mult de pe margine), mergeam pe ideea că cei din spatele Gnome nu vor repeta greșeala și na, mai bine mă țin eu de ceva fără prea mult bling dar care merge. Sigur, hype-ul din spatele gnome-shell nu-i nici el vechi de ieri de azi, dar am înțeles că există încă mari probleme cu el în ceea ce privește performanța. Plus faptul că interfața este destul de netbook-ish.

    N-am mai folosit Pidgin de multă vreme (prea lene; cine vrea să dea de mine, să-mi scrie mail-uri sau să folosească gTalk). Nu pot să cred (sau…?) că Încă nu merg transferurile de fișiere.

    Cei de la Pidgin se chinuie mai degrabă să țină pasul cu schimbările în diversele protocoale proprietare (MSN, Yahoo), nu mai au timp să adauge și funcționalitate. Oricum transferul de fișiere via IM mi se pare inutil acum că există Dropbox & company.

    Problema cu desktop Linux e că fenomenul nu prea are în spate marketing și management ca lumea. Singurii cu adevărat interesați de partea asta (adică designerii de medii grafice și firmele gen Canonical) fug acum după segmentul netbook/tablet, poate-poate prind și ei ceva. Și dacă schimbările astea ar aduce ceva cu adevărat pentru segmentele respective, aș mai zice, atât doar că nu mi se pare că ar fi cazul.

    Hai să zicem că fork-urile nu-s așa mare problemă în sine. La urma urmei și kernel-ul Linux are o groază de fork-uri, din care o parte ajung și în versiunile principale. Problema, până la urmă, e tot una de management: multe din proiecte nu au o direcție clară (ca efect lateral apar și ideologii incompatibile în cadrul echipelor, deci implicit fork-uri) și în multe cazuri dezvoltatorii le lasă să putrezească prin vreun repository pe undeva. Lucru nu neapărat de condamnat, cât timp oamenii respectivi nu sunt plătiți pentru munca lor.

    Dar apropo de chestii obscure, medii precum fvwm, fluxbox sau xmonad au o oarecare șansă să răzbească în rândul utilizatorilor mai experimentați cu ocazia asta.

  • Dacă nu-mi va plăcea ceva acolo sigur voi trece pe Arch cu Openbox sau cu E17, în funcție de ce găsesc. E17 e super tare și nici nu consumă mult dar e dificil de instalat. Dar de va fi nevoie…

  • Mei, la offtopic voi a-ti spune ca ai poate cea mai reusita tema de blog de pe tot internetul romanesc. Bravo tie.

  • spyked spune:

    Cum era aia: mai curat, mai uscat etc.

    (Am ales tema asta mai ales fiindcă se vede destul de bine pe lynx)

  • Aia e una, da’ inclusiv stilu’ de citare, cu care eu inca ma lupt, e un monument ce mai.

  • Comentariile sunt dezactivate.