A Tale of Two Cities LITE™

• by Charles Dickens

A man in love with a girl who loves another man who looks just like him has his head chopped off in France because of a mean lady who knits.

Crime and Punishment LITE™

• by Fyodor Dostoevski

A man sends a nasty letter to a pawnbroker, but later feels guilty and apologizes.

The Odyssey LITE™

• by Homer

After working late, a valiant warrior gets lost on his way home.

via fortune; more on this subject.

• Ascultat noul (care acum nu mai e așa nou) album Dream Theater. Greu să îmi dau cu părerea, mi-a lăsat un gust sec în urechi (imagine that!), deși unele bucăți sunt foarte, foarte bune. Oricum, dacă m-ar fi impresionat cumva, albumul ăsta ar fi avut post-ul propriu; nu e cazul.
• (Re)jucat toate jocurile din seria Monkey Island, cu o poftă de mamă-mamă. Am jucat inclusiv primul episod din serialul Tales of MI, atât doar că a fost scurt și a trebuit să mă culc după aia. Și a doua zi dimineață m-am trezit cu senzația de „bă, eu ce mai joc azi?”.
• Citit, în sfârșit, Do Androids Dream of Electric Sheep?. Nu cel mai breathtaking SF de care am avut parte (mai ales că am văzut și ecranizarea), dar mi-a făcut poftă de alte romane ale lui Phillip K. Dick, cum ar fi A Scanner Darkly.
• Citit Dueling Analogs, un webcomic exclusiv dedicat gaming-ului. Nu mai știu exact ce m-a atras la el, dar am avut răbdarea să îl duc până la capăt.
• Citit Saturday Morning Breakfast Cereal. Umor negru/sarcastic/misogin/politically incorrect cât cuprinde, multe idei scoase probabil din foaia de cannabis sau din sticla de bere/vin/whiskey, per total un comic recomandat doar celor care au cât de cât un simț al umorului. Savuros comic, n-am ce zice.
• Văzut 2001 A Space Odyssey. Aici n-am ce comenta, filmul e un clasic al genului (și nu numai).

Dacă am omis ceva, las pe altă dată. Neplăcut e faptul că mai am o groază de activități de genul ăsta în orar și doar vreo două luni de vacanță rămase, iar omul are nevoie de cel puțin nouă luni din viață să încropească ceva cât de cât interesant într-un domeniu, ceea ce, într-un mod oarecum bizar, nu se aplică doar la conceperea plozilor umani.

[§] – Greșeala e omenească, deci hai să greșim și să o vedem ca pe o relație binară: să ne greșim unii pe alții până dăm naștere unor greșeli mai mici, care la rândul lor se vor greși în momentul în care vor conștientiza natura aparentă a greșelii. Pe cea esențială nici măcar Adam și Eva nu o cunosc. Cer scuze pe această cale persoanelor pe care le-am lovit în bijuteriile lor cele mai de preț, intenționat sau nu, la propriu sau la figurat. Jur că o să se mai întâmple.

• Citit wigu, un comic despre aventurile unui copil care se bagă în tot felul de năzbâtii;
• Citit Gunnerkrigg Court, un al doilea comic, de data asta despre o copilă care se bagă în tot felul de năzbâtii, asemănătoare cu ale copilului de mai sus, dar nu chiar la fel;
• Citit o a treia bandă desenată, Scary Go Round, despre o gagică ucisă și readusă la viață sub forma unui zombie, dar care reușește până la urmă să învie și să se bage în cele mai ciudate belele de pe lumea asta (zău, pe ce lume trăiesc);
• Ascultat cele două albume ale grupului OSI. Frumos, interesant, trebuie să mai ascult de câteva ori, altfel nu mă simt bine;
• Ascultat oleacă de Joe Pass. Nu comentez, las doar muzica să vorbească;
• Nu am ascultat încă, dar urmează să ascult ceva Genesis, că au un album care e top rated pe progarchives și, spre rușinea mea, nu am auzit mare lucru de la ei în existența-mi de până acum;
• Nu am citit încă, dar urmează să citesc Brave New World, fiindcă… nu știu de ce, dar mi-a fost recomandată mai demult, iar acum am chef de distopii.

Firește că nu pun la socoteală alcoolul, LSD-ul, femeile și alte chestii cu care mă ocup eu în timpul liber; astea sunt de la sine înțelese… right.

Well, anyway, I was reading this James Bond book, and right away I realized that like most books, it had too many words.  The plot was the same one that all James Bond books have: An evil person tries to blow up the world, but James Bond kills him and his henchmen and makes love to several attractive women.  There, that’s it: 24 words.  But the guy who wrote the book took *thousands* of words to say it.

Or consider “The Brothers Karamazov”, by the famous Russian alcoholic Fyodor Dostoyevsky.  It’s about these two brothers who kill their father. Or maybe only one of them kills the father.  It’s impossible to tell because what they mostly do is talk for nearly a thousand pages.  If all Russians talk as much as the Karamazovs did, I don’t see how they found time to become a major world power.

I’m told that Dostoyevsky wrote “The Brothers Karamazov” to raise the question of whether there is a God.  So why didn’t he just come right out and say: “Is there a God? It sure beats the heck out of me.”

Other famous works could easily have been summarized in a few words:

• “Moby Dick” — Don’t mess around with large whales because they symbolize nature and will kill you.
• “A Tale of Two Cities” — French people are crazy.

Dave Barry, via fortune.

În cele treizeci de pagini se tratează atât problema – perfect valabilă şi în ziua de astăzi, despre care îmi tot zic de ceva timp încoace că am să vorbesc – felului şi măsurii în care societatea primeşte lucrurile (ideile, paradigmele etc.) noi, cât şi manifestarea acestei probleme în domeniul computer science. Nu întâmplător am spus că problema este valabilă şi în ziua de astăzi, asta apropo de criza economică şi schimbările la care societatea e nevoită să se adapteze.

Deşi s-ar putea argumenta mult timp pro sau contra pe subiectele respective, îmi place mult că anumite aspecte ceva mai sensibile (cum ar fi mediul educaţional luat în raport cu cel de afaceri/industrial) sunt tratate la modul tăios. All in all, a good read for anyone who’s got anything to do with this.

Al doilea e binecunoscutul Gutenberg, unde se poate găsi cam orice, de la beletristică la filosofie sau ştiinţă. Am fost surprins să dau peste partituri, audiobook-uri şi o carte în română, plus două cărţi cel puţin interesante, una scrisă de Lorentz şi una de Maxwell (other physicists included).

Site-urile româneşti de cărţi online mi s-au părut în general respingătoare. Nu mă deranjează că sunt magazine virtuale (plătesc pentru o carte care mă interesează), ci fiindcă par concepute cu piciorul stâng şi nu cu una bucată creier, motiv pentru care mă cam feresc să cumpăr, excepţie făcând editurile deja cunoscute care au magazine online. Totuşi, nu exclud posibilitatea existenţei unor locuri în care mintea mea nu a pătruns încă. Vă aştept să daţi cu link-uri în mine.