Ce tot îndrug eu aici e că dacă vă așteptați să îmi dau cu părerea despre noua versiune Ubuntu din punctul de vedere al programatorului, administratorului de sistem amator, inginerului sau eventual din cel al astrofizicianului (hint: momentan sunt doar două din lucrurile enumerate adineauri), atunci vă înșelați. Motivul pentru care folosesc de ceva ani buni Ubuntu (și Windows, uneori) în loc de, știu eu, Gentoo sau FreeBSD, e că în 90% din timp vreau să meargă. Adică să fie „usable”, vorba englezului. Nu că FreeBSD nu ar merge, dar nu la chestii de zi cu zi, cum ar fi scărpinatul în nas virtual.

Revenind la oile noastre, sâmbătă m-a mâncat undeva să schimb Jaunty-ul meu cu un Lucid (dezamăgirea numero uno: Laughing Lynx ar fi fost tautologia perfectă în română), renunțând la un sistem de operare care mergea perfect pentru unul încă în Beta 1 la vremea aia. Toate bune și frumoase, am testat driverele (video, audio și wireless lan-ul) direct pe live cd și s-au dovedit a funcționa fără probleme, motiv pentru care am purces la instalare. Ba chiar am și ales ext4 ca sistem de fișiere pe partiția root, în ideea că dacă nu merge, oricum nu prea contează.

Și uite că a mers pentru cam jumătate de oră, până la primul crash. Mi s-a părut inițial că avea de a face cu niște erori de scriere în pipe-uri (pe care nici nu le vedeam bine în momentul restartării gnome-session) și cu tastatura, dar nu prea contează, fiindcă problema s-a rezolvat de la sine într-un mod misterios, după primele trei crash-uri. Apoi am observat că nu mai pot posta pe twitter din Gnome-Do (din cauza unor erori de acces la gnome-keyring), o problemă neesențială aș spune. Oricum, la primul update am scăpat de toate problemele mai serioase, iar bubele de sleep/hibernate din Karmic (asta din ce am auzit) sunt acum inexistente.

Printre aspectele enervante se numără inconsistențele la nivelul interfeței grafice: se dorește renunțarea la Notification Area în favoarea unui alt applet, Indicator Applet, ocazie cu care applet-ul pentru volum a fost introdus direct în cel din urmă, ceea ce prezintă probleme mari de folosire. Din fericire, am aflat că aplicația veche pentru volum există, dar este ascunsă. Cât despre aranjamentul butoanelor din bara de titlu, un gconftool-2 sau aplicația lui Alex rezolvă neplăcerea asta imediat.

Ce mi-a plăcut? Timpul de boot e foarte scurt (cam 10 secunde, după cum se lăudau developerii), iar timpul de suspend + revenire e aproape inexistent. În rest, nimic în plus sau în minus față de alte versiuni… ah, OSD-ul movie player-ului e simpatic și nici acum nu înțeleg de ce numele Gnometris-ului s-a schimbat în Quadrapassel, wtf. Introducerea Empathy-ului ca și client IM implicit nu îmi spune nimic (folosesc Pidgin în continuare), Gwibber e ok iar Network Manager-ul din Gnome pare oleacă mai polished. Am uitat ceva?

Închei spunând că și programele pentru ființe umane, la fel ca și ființele însele, trec în decursul vieții lor prin momente în care se maturizează, capătă experiență, își mai schimbă una, alta și așa mai departe. Proces care se aplică la fel de bine și la Ubuntu.

Problema e legată cel mai probabil de un bug. Rulând iwconfig, am observat că îmi afişa o lăţime de bandă de 1Mb/s, adică foarte puţin. Se rezolvă uşor, rulând într-un terminal:

sudo iwconfig nume_wireless rate 54M

Unde “nume_wireless” este denumirea device-ului pe linux, iar parametrul “rate 54M” forţează folosirea unei benzi de 54Mb/s. Metoda în sine nu mi se pare foarte ortodoxă. Având în vedere că de cele mai multe ori wireless-ul se conectează la viteze acceptabile, nu recomand folosirea comenzii decât în caz de forţă majoră.

The good:

• După cum era de așteptat, instalare rapidă, timp de boot redus semnificativ.
• Driver-ul ATI open are un suport mult mai bun pentru OpenGL/AIXGL. Nu a ajuns la maturitate (în momentul de față folosesc fglrx), dar e un mare progres.
• Suspend-ul funcționează (în sfârșit) fără nici o problemă. Nu am testat hibernate încă.
• Gnome-ul are câteva schimbări plăcute la capitolul interfață. Nu se mai lansează din senin programe când conectez un device USB, ci sunt întrebat dacă vreau să rulez ceva anume.

The bad:

• KDE 4.1 e în continuare slab (Plasma Workspace a murit într-un timp scurt de la instalare, la configurarea unui widget). Cei care vor KDE stabil sunt încurajați să rămână la Kubuntu 8.04/7.10 sau să încerce un distro în care KDE 4 e mai bine suportat (pe Fedora am fost surprins să văd că it just works).
• Player-ul de muzică implicit e tot Rhythmbox, iar Banshee 1.2.1 moare brusc când încerc să copiez un fișier pe iPod. În momentul de față folosesc Banshee 1.3.2 (unstable) care are probleme cu Play Queue, dar se descurcă perfect la toate celelalte aspecte. Aștept apariția lui Banshee 1.4 pe 10 noiembrie.

The ugly:

• Driver-ul nativ wireless pentru Broadcom (b43-fwcutter) funcționează mult mai bine ca ultima dată, dar are unele bug-uri care limitează mult viteza de transfer. Problema nu poate fi rezolvată cu ndiswrapper, care, pe lângă neplăcerile cauzate în 8.04, acum se poticnește pe undeva pe la configurarea IP-ului.
• CompizConfig Settings Manager nu e instalat implicit. Cele trei setări pentru efecte vizuale nu îmi sunt de ajuns, vreau un pic mai mult control asupra consumului resurselor de către compiz etc.

… și ca fapt divers, fiindcă vroiam să am facilitățile unui editor text grafic modal fără a fi nevoit să instalez gvim, mi-am instalat vigedit and it’s just peachy.

Căutând ca disperatul o cale de a scăpa de frustrare, am deschis o fereastră de Nautilus (aka browser de fişiere), m-am dus în meniul Edit -> Preferences, apoi am deschis tab-ul Media. La Music Player am setat „Do Nothing”, fiindcă de obicei am deja Banshee/Amarok deschis când conectez shuffle-ul. Cu alte cuvinte, chestiile astea sunt foarte simplu de rezolvat… atunci când ştii unde sunt botoanele. Sper ca pe viitor să se facă ceva cu aceste probleme (grave, aş spune eu) de UI.

1.Un anume fişier, pe numele lui mic /etc/usplash.conf, conţine doar două linii: xres şi yres, corespunzătoare valorilor pe orizontală, respectiv pe verticală, ale rezoluţiei monitorului. E recomandat ca rezoluţia să fie setată la o valoare suportată de către monitor (640×480 în cel mai rău caz). Eu am setat xres=1280, yres=800 (pentru 1280×800), adică rezoluţia standard a monitorului meu. După modificarea usplash.conf rulaţi comanda:

sudo update-initramfs -u

2.E bine să vă asiguraţi că linia care transmite parametri kernel-ului din /boot/grub/menu.lst e de forma:

title           Ubuntu 8.04, kernel [kernel version goes here]
root (hdx, x) #numbers again
kernel          /boot/vmlinuz-2.6.24-17-generic root=UUID=[uuid goes here] ro quiet splash
[...]

După care rulaţi:

sudo update-grub

3.În final, nu ar strica reconfigurarea imaginii de kernel, just in case:

sudo dpkg-reconfigure linux-image-$(uname -r)

La primul restart ar trebui să apară usplash-ul aşa cum trebuie.

- Către domnii de la Mozilla: Firefox îmi crapă când mi-e lumea mai dragă, de multe ori din cauza unor bucăţi de cod de javascript mai mult sau mai puţin inofensive. Într-adevăr, Firefox 3 e încă în beta, dar e bine de ştiut. Nu voi raporta bug-ul, deoarece mi-e lene să îmi fac cont pe o platformă non-open source gen launchpad.

- Către domnii de la Ubuntu: Data viitoare nu mai puneţi software beta într-un release care se vrea a fi „rock solid”. Nu dă bine. Dacă vreau să-mi fac nervi cu aplicaţii instabile, pot lejer să mi le instalez şi singur. De remarcat totuşi că beta-ul de pe site-ul mozilla părea să funcţioneze, în timp ce pachetul care vine cu Ubuntu reacţionează foarte neplăcut uneori.

Oare chiar vine vremea să folosesc gentoo ca distro de desktop? (n.a.: în caz că nu ştiaţi, serverul pe care stă site-ul ăsta – şi nu numai – are un gentoo care rulează aproape flawless de vreun an jumate)

Poate că mulţi dintre minunaţii cititori ai acestui jurnal se întreabă ce s-a întâmplat cu mine în ultimul timp (până şi buster a scris mai multe post-uri ca mine săptămânile astea; weird, i tell you). Then again, nu ştiu cine ar face greşeala să-şi pună o astfel de întrebare, dar vă voi satisface plăcerile perverse. Pe scurt: am avut (a, încă mai am? da, termenul de predare la PL e la 23:59) două teme drăguţe, trei parţiale din care două dubioase rău. De dormit am dormit bine, de mâncat am mâncat (cam cât pot eu să mănânc), de fu.. n-am fu pe lumea cealaltă, am fost tot pe asta. Şi fiindcă tot am petrecut aşa mult timp în lumea reală – and that means many bottles of beer – am decis să mai dau şi pe aici. Să nu cumva să vă aşteptaţi să gândesc. Nu pot. Iar acum trecând la lucrurile cu adevărat importante:

The Hardy Heron – Upgrade-ul s-a efectuat lejer, în timp ce mâncam/stăteam pe wc/făceam duş/etc. De fapt nu a durat chiar aşa mult. Doar câteva pachete s-au trezit că sunt oleacă broken, dar aptitude a rezolvat repede copăcelul. După cum relatează unii, pe modelul meu de laptop merge fără probleme.

The bad: Ndiswrapper nu merge din capul locului, deci a trebuit să-l tweak-uiesc cu un script, care se găseşte pe site-ul de mai sus. Flash-ul în Firefox 3 nu se pupă foarte bine cu noul server de sunet, motiv pentru care şi aici a fost nevoie de un wrapper. Splash screen-ul tot nu se vede, deci nici la suspend nu mă înham, dar era de aşteptat la un driver non-free. Pe de altă parte, compiz fusion se mişcă lejer acum, dar l-am scos repede fiindcă a scăzut cu o treime din durata iniţială autonomia. În rest, toate bune.

The music, the books and all that jazz – Dacă toţi (sau aproape) vă lăudaţi că v-aţi luat bilet la expiraţii ăia de metallica (say what you may, eu părerea nu mi-o întorc din loc; sunt în limbă după ceea ce au fost odată Metallica, deşi Dave still pwnz them), mă laud şi eu că mi-am luat o frumuseţe de belet la nenea John McLaughlin. Poate că nu întâmplător m-a apucat o poftă nebună de jazz, fusion şi alte nebuneli, motiv pentru care m-am mai dat cu urechea spre discografia lui Jaco (o, da, albumul cu Biréli Lagrène e genial), încă oleacă de Chick Corea şi ceva George Benson. Şi un pic de Paganini, oricât de jazz n-o fi.

De asemenea, dacă ar fi să mă laud, aş mai spune că am terminat de citit toată seria roboţilor lui Asimov şi sunt gata să mă apuc de ce-o mai fi de la el. În schimb cartea de Metode Numerice tot n-am dat-o gata.

The bottom line:

1.Ha, şi cică săptămâna viitoare e CERF-ul (cum, n-aţi auzit?). Aproape-s gata să pun pariu că o să mă plictisecs. Sau măcar o să beau bere. Tot atunci e şi parţialul la ELTH. Sweet.

2.Da, mâine e 1 mai. Şi ce? Nu mă duc în Vamă. Am fost în Vamă anul ăsta. Nu-mi place în Vamă. O să stau acasă, doing Math and watching pr0n. Uite-aşa, să se oftice duşmanii.

Când s-a făcut 21 aprilie?

În trei zile, virăm la aptitude dist-upgrade.

Pentru cei care s-au lovit de problema asta, treaba se rezolvă (cel puţin până când AMD s-or ţine de promisiune) destul de simplu setând din meniul de video options al jocului opţiunea „OpenGL 2.0 Shaders” pe off. Restul setărilor se fac după gusturi şi teste ale framerate-ului (eu am scos aproape toate chestiile mai fancy ca să îl fac să meargă cum vreau eu)… and it works!

As a side note, s-ar mai putea instala ultimele drivere ATI folosind Envy. Still, nu prea recomand aşa ceva fiindcă nu e întotdeauna safe, iar „the latest drivers” au şi ele bug-urile lor.