Totul a început parcă pe la sfârșitul lui iulie, când, după ce văzusem oferta de abonament VDSL a celor de la Romtelecom, am hotărât să bag o fisă. Toate bune și frumoase, am primit un modem marca ZTE (care apropo, am aflat zilele astea la cursul de rețele că ar fi cam pe locul al șaselea în lume la producția echipamentelor de rețelistică) care funcționează decent la capitolul livrare de pachete din Internet și la cel de rutare și pe care am reușit chiar să îl fac să se dea cu loopback-ul pe nat.

Problema s-a ivit când m-am trezit la telefon și apoi la ușă cu cei de la Romtelecom, aducându-mi un alt modem, „mai performant”, un ZyXEL P-870HW-51a cu antenă wireless și toate cele. În naivitatea mea, mi-am zis că e ok să merg pe mâna lor și am făcut-o. După ce mi s-a schimbat IP-ul fix pentru care plătesc 1 euro pe lună (se pare că în centrală nu se poate face o legare număr de telefon – IP, motiv pentru care adresa externă s-a schimbat din DHCP, odată cu schimbarea MAC-ului – noroc că mai târziu am dat peste persoane din departamentul tehnic care mi-au înțeles problema) a mai durat doar o zi pentru ca scula cu pricina să înceapă să o ia razna; carevasăzică, aveam Internet funcțional din doi în paișpe și desincronizări cu duiumul. Ba chiar în scurt timp modem-ul s-a dus de-a dreptul pe lumea cealaltă și a trebuit să îl schimb pe proces verbal. La centrul comercial am cerut tot ZTE931 (fiindcă WLAN îmi pot furniza și singur), dar am aflat cu stupoare că ZTE-urile au fost scoase din circuit pe motiv că „sunt prea proaste”. Drept urmare, am avut ocazia să testez un al doilea ZyXEL, care a mers la fel de prost.

Ceea ce a urmat a fost o săptămână de foc, în care am făcut cred că vreo douăzeci de reclamații (am zis că s-or fi plictisind săracii oameni de la departamentul tehnic, deci hai să-i frec la melodie); au venit chiar vreo două echipe să măsoare semnalul de pe linia telefonică; aparent, exista posibilitatea să fiu mutat de pe abonamentul de 30Mbps la cel de 20, deși la început mi se spusese că da, pe linia subsemnatului se pot transmite lejer bițișori modulați, maxîm treizeci de milioane pe secundă, din care o treime îs chiar frumoși. Modem-ul era stabil cam ca un circar pe care dacă îl ții câteva ore pe sârmă, clar obosește și cade la un moment dat. În fine, după lungi discuții cu cei de la departamentul tehnic, am căzut de acord să mi se schimbe modem-ul cu un ZTE vechi și prost, dar stabil. Mi s-a adus chiar modem-ul primit inițial, cu aceleași configurări vechi și prăfuite (joy, nu a trebuit să stau să setez iar forwardări de porturi), modem care și acum stă înfipt în cablul de telefon pe o parte și în ăla UTP pe cealaltă. Și nu merge, că dacă ar face asta l-aș băga într-o cușcă. Dar funcționează.

Ca o bomboană pe colivă, să vă povestesc și de oferta pentru un Clicknet Mobile gratuit (modem, cu tot cu abonament; sau invers). Oferta cu pricina a fost băgată ca o promisiune înainte de încheierea contractului și a fost onorată mult mai târziu după (în septembrie, când am fost să ridic al treilea modem). După ce am aflat că softul modem-ului nu vrea să se pupe cu Windows 7 (nici nu m-am chinuit să îl fac să meargă pe Ubuntu), l-am pus pe un Vista, în ideea că uite, are drivere de Vista. Surpriza a fost că abonamentele dial-up de acum zece ani încărcau paginile cu câteva ordine de mărime mai repede decât drăcia aia de modem CDMA. În urma unui telefon la tehnic, mi s-a spus că e posibil să nu fiu în aria de acoperire (lucru dubios, fiindcă Bucureștiul e în aria de acoperire, iar eu sunt destul de aproape de un centru de-al lor). În urma celui de-al doilea telefon, mi s-a spus că cel mai probabil modem-ul e foarte foarte prost, motiv pentru care nici nu prea merită să îmi bat capul. A, și nici SMS-uri nu pot să trimit din motive de cartelă SIM inexistentă la momentul ăsta.

Așadar, dragi cititori, aveți grijă unde vă abonați și ce faceți cu sculele primite. Când o firmă lansează o ofertă pe piață fără să își testeze în prealabil echipamentele și infrastructura și fără să verifice dacă cumva soluția scalează pe plaiurile noastre, când firma respectivă cumpără n bucăți produse de X și alte m produse de Y, punând apoi de-a dreptul cele m + n bucăți în brațele angajaților și dându-le ordin să le distribuie, înseamnă că treaba nu-i chiar sănătoasă (culmea, contrar părerii mele inițiale, cei de la Romtelecom au în prezent o mulțime de clienți cu abonamente VDSL). Dar așa e la noi.