Bored?…

vineri, 29 iul. 2005, 12:20

Adevarul e ca petrec cam mult timp prin casa, dar o fac pentru un scop nobil (care de fapt sunt mai multe). Dupa ce am terminat Fratii Karamazov, ma asteapta linistita pe masa o alta capodopera (sau asa zice lumea) ruseasca, adica Demonii. Ma bate gandul sa imi gasesc ceva de lucru, nu de alta, dar un ban in plus nu strica, avand in vedere ca as avea pe ce sa ii dau.

Alocatia mea pe un an se va duce aproape sigur pe Screamin’ Blues, un overdrive de la Digitech pe care Harmony Central il considera a fi printre cele mai bune din categoria lui (e al naibii de ieftin, avand in vedere ca imi trebuie alocatia pe un an sa cumpar asa ceva).

Intre timp ma joc cu niste efecte de chitara mai.. digitale, si mai software, deci Guitar Rig ma mananca pana una alta. Is foarte multumit fiindca am reusit sa scot un sunet decent dintr-o electroacustica cu o doza cam de rahat si mi-am dat seama ca nu ar trebui sa imi lipseasca un compresor si un overdrive ca sa pot sa cant live cum trebuie. La amplificatoare nu m-am uitat inca, chiar daca sunt cel putin la fel de importante ca restul sculelor de sunet, un amplificator bun ma costa cam cat o chitara bunicica asa ca trebuie sa mai treaca un pic de timp pana sa fac investitia.

… nu, n-am de gand sa ies nicaieri prea curand.

Dream Theater – Scenes From A Memory

joi, 21 iul. 2005, 16:21

Dream Theater – Metropolis Part 2: Scenes from a Memory (1999) Track listing: 1. Regression 2. Overture 1928 3. Strange Deja Vu 4. Through My Words 5. Fatal Tragedy 6. Beyond This Life
7. Through Her Eyes 8. Home
9. The Dance Of Eternity
10. One Last Time
11. The Spirit Carries On 12. Finally Free

Desi l-am mai ascultat acum ceva timp o singura data, si culmea, nu m-a prins absolut deloc, mi-am facut de curand mai mult timp sa il diger si am ramas de-a dreptul impresionat. In prima faza de instrumentatie (nu dejaba lumea spune ca Dream Theater sunt cam cei mai tari instrumentisti de pe planeta): schimbari de ritm, armonii pe 2 instrumente, game care mai de care mai ciudate niste viteza pe ici pe colo (parca nu excesiva), dupa aia de poveste, pe care inca o mai studiez.

Si ar mai fi si vocea incredibila a domnului James LaBrie (omul a mai participat si pe alte proiecte, l-am mai ascultat pe Ayreon – The Human Equation), care a devenit vocalistul meu preferat. Damn, daca as fi fost femeie probabil ca as fi fost una din fanele lui infocate, dar bine ca nu e cazul. In schimb ma screm incercand sa scot vocal melodiile DT, si dupa o ora de chinuiala tremur tot de oboseala.

Fara indoiala un „must listen”, e cel mai tare album Dream Theater si probabil una din cele mai bune creatii pe care le-am ascultat vreodata.

.. nu am amintit nimic de chitara lui Petrucci, dar cred ca am facut-o intentionat 🙂

The Sith Sense

luni, 18 iul. 2005, 14:21

http://www.sithsense.com/flash.htm

… aka the Sith mind reader . Omul asta mi-a ghicit pe rand cateva obiecte, cum ar fi: guitar, CD, printer si altele de care nu imi mai aduc aminte acum. Desi in film se zicea ca mind probe-ul te poate distruge psihic, aici e garantat ca nu pateste nimeni nimic. Doar am testat-o pe mine.. 😛 .

Raul involburat

„…scoala fiule din pat, ca ne-a venit raul in casa” Listening to: Kansas – Dust In The Wind

Omul simplu, ala cu vite si oi, stranepotul lui Stefan cel Mare, zice ca ne-a batut Dumnezeu. Eu stau si ma intreb ce am facut noi (sau mai bine zis ce au facut aia pe care i-a lovit) mai rau ca altii ca sa ne bata si ma intreb degeaba. Si totusi (fiindca nu sunt de acord deloc cu expresia „ne bate Dumnezeu”) ni s-a dat o lectie buna, lumea parca s-a mai trezit un pic din moleseala aia cauzata de demisia guvernului si hotararile cu alegerile anticipate, la stiri mai apare si altceva decat „gigi a omorat-o pe geta”, poate asa da al de sus sa mai ajunga banii prin locurile in care trebuie (fiindca pana acum n-am auzit sa fi ajuns apa in casa – „bordeiul”, vila, sau cum vrei sa ii spuneti – vreunui politician, ci doar in casele unor oameni care au muncit o viata intreaga). Mie imi place sa privesc partea buna a lucrurilor intotdeauna. Nu pot sa spun decat ca Ceausescu e de vina, fiindca a murit prea devreme, fir-ar mama lui. N-a apucat sa termine amenajarea apelor curgatoare importante (fiindca pe spatele nostru se apucase si de asa ceva, era un proiect ambitios, deh…), in schimb s-a bagat ca prostu’ in bataia gloantelor, el e de vina, cu siguranta. Dar destul cu politica.

Nimic mai simplu decat sa stai la televizor, sa vezi reportajele si sa iti imaginezi cam ce a fost pe acolo. Ma intreb (din nou, ca omul nestiutor) totusi ce au simtit saracii oameni, doar o curiozitate de-a mea. Ca atunci cand vin apele peste tine numai calm nu poti sa fii. Imaginati-va un parau plapand care se umfla undeva in munti si ajunge in sat si face prapad (nu neaparat in satul propriu-zis, heh). „O fost rupiri di nori”, zice un batranel de vreo 83 de ani, dupa care adauga ca de cand se stie el nu a vazut asa ceva si isi face o cruce ca un om credincios ce e. In acelasi peisaj „apocaliptic” (cum spune doamna de la stiri) se vad cum curg pe rand o masina, vreo trei cai (care scapa) si inca o masina. Eu nu vad nimic apocaliptic in toata chestia asta, e doar o joaca a naturii. Dupa care incep zvonurile, ala cu tabara izolata (care s-a dovedit a fi adevarat), inca unul cu un om care s-a inecat incercand sa isi salveze 250 de milioane de lei din masina (pe asta il iau ca pe o gluma inca, iar la stiri n-am avut timp sa ma uit ca sa vad cat de adevarat e). Eu n-am vazut decat niste pomi pe rau si masinile decat a doua zi (cand s-au mai linistit lucrurile).

Raul involburat Voronet Paraul linistit VoronetO... masina? … un Voronet involburat, altul linistit si ramasitele unei masini

Nu pot sa spun cu exactitate cat de mult exagereaza presa. Poate ca un pic, acolo. Mi-era frica sa nu pot sa ajung acasa din cauza problemelor, dar nu a fost cazul, fiindca am fost cu masina. Caile ferate erau intr-adevar distruse pe anumite portiuni (chiar sunt curios in cat timp o sa le refaca) dar drumurile mi s-au parut ok. Cu mici exceptii. In Bacau a trebuit sa ocolesc orasul fiindca podul nu era intr-o stare prea buna, pe la Adjud, pe pod, se circula alternativ pe ambele sensuri, pe podul peste Siret se circula pe un singur sens (si se vedea ca raul are un debit monstru) iar podul peste Buzau e distrus de mai mult timp, asa ca am ocolit vreo 50km prin Berca (localitate care nu-mi zice nimic, dar asa se numea). In rest, pe la Trotus si Siret se simtea un miros deranjant de mal si pe ambele parti se vedeau iazurile formate (inclusiv in casele oamenilor), acopereau cam un sat intreg… peisaj care nu a facut altceva decat sa ma puna pe ganduri.

Si am ramas pe ganduri pana in ziua de azi. Heck, pot sa ma consider fericit avand in vedere ca am fost la cativa pasi de belele, m-au ocolit toate si totusi am vazut cam tot ce se putea vedea. Ahem… a relatat de la fata locului spaicu.

…imi aduce aminte de ce ziceam mai demult. Sfarsitul lumii chiar a inceput de ceva timp, dar nu pot sa spun ca asta e un semn concret.

Gone for a while…

sâmbătă, 2 iul. 2005, 20:12

And the title says it all. Partea frumoasa e ca nu stiu cand ma intorc, cat stau, and what exactly will lie before me where I go. Well, pot totusi sa urez tuturor o vacanta placuta in continuare 😉 . A, da, nu am valabilitate, asa ca nu o sa raspund la nici un fel de mesaje.

„…there’s nothing you can say to make me change my mind.. goodbye” 🙂 .

P.S.: mi-am luat Pink Floyd cu mine, hihi.