Societatea utopica

joi, 27 oct. 2005, 17:48

… a secolului XXI. Ea arata complet diferit de ceea ce se vede astazi pe strazi, o societate care nu cred ca va avea sanse sa existe (doar de-aia e utopica, nu?). Sunt o mie si una de probleme de discutat, o gramada de aspecte, dar o sa ma opresc doar la cateva din ele, si nu ma refer la cine stie ce idealuri, ci vreau sa pun in lumina problemele de care ma lovesc zi de zi si care incearca sa ma elimine mai ceva ca pe Gelu Ruscanu.

sistemul scolar – Ar fi de preferat ca elevii sa isi trateze profesorii cu respect si vice-versa si sa se constientizeze ca e interesul elevului sa mearga la scoala si sa invete lucuri utile. Din pacate sistemul comunist in care invatam are cu totul alte idei, tine atat de mult sa te faca sa ai o tinuta decenta (ma refer in special la haine si alte d’astea), uitand ca e mai important sa te ajute sa te maturizezi, dar in acelasi timp sa te lase sa alegi ce crezi tu ca e mai bine pentru tine. – Sa ne mai lase sa ne punem si creierul la contributie, nu e de mirare ca ies atatea generatii de oameni tembeli din scoala, fara sa vreau sa ii jignesc pe respectivii, nu e vina lor. „Sunt un om destept, stiu chimie, matematica, fizica, biologie, economie, filozofie, geografie si istorie, stiu de toate dar de fapt absolut nimic, am uitat tot ce am facut in liceu.” Nu-i de mirare ca suntem condusi de oameni de-a dreptul dobitoci, da domnilor, sunteti niste dobitoci, ma refer la voi, aia din parlament. Auzind asta din atatea parti, ar trebui sa va dati la o parte de pe scaune si sa va retrageti undeva in pustietate, dar cred ca sunteti prea nesimtiti pentru asa ceva. inapoi la clasele primare cu voi, poate asa o sa vedeti in ce stare jalnica e invatamantul.

urbea noastra ca o floare – Mi-as dori ca oamenii sa nu se mai loveasca_ca animalele la iesirea din metrou, sa nu mai stea babele in fata mea cand cobor din autobuz, mi-as dori sa fie mai putina aglomeratie pe mijloacele de transport in comun, doar platesc 15 lei in fiecare luna pentru asta. Bineinteles, si populatia ar putea contribui la asta, deh. Nu impuscandu-va, dar o mica doza de bun-simt ar face calatoria mai usoara. – Ar fi frumos sa fim civilizati. Subiect greoi, de la gunoaiele de pe strada, la cersetori si la vanzatorii ambulanti care misuna intr-una in centru, toate astea ne fac sa parem o groapa de gunoi. Doar asta suntem, nu? – imi doresc sa dispara toate cele mai mult de 10 pisici din fata geamului meu, si cainele care latra non-stop, si apropo de asta, imi doresc sa nu mai am vecini asa nesimtiti, asta e pentru cei care se simt. Sper ca le plac decibelii pe care ii scot cand „fredonez” un cantec mai.. metal. – Vreau mai multe cosuri de gunoi in oras. – imi doresc sa nu mai tipe taximetristii la stopuri si sa inceteze cu claxoanele alea tampite. Sa inteleaga ca toti soferii au dreptul sa conduca pe strada respectiva, e loc public. si apropo de asta…

egalitate – Vreau sa nu mai fiu tratat de sus, indiferent care e persoana cu care intru in contact social. Sa se inteleaga ca nici un om in varsta nu are drept de decizie asupra mea doar fiindca este in varsta, nici un organ de politie nu poate atenta la integritatea mea doar fiindca e reprezentant al unei institutii. La fel cum nici administratorul liceului nu poate tipa la mine de parca ar fi pe mosia lui, fiindca ala e loc public, si am voie sa stau in orice loc public din cadrul liceului. imi cer scuze celor pe care i-am tratat cu un aer de superioritate pana, o sa incerc sa nu mai repet asta. – Sa ni se explice o data pentru totdeauna ca nu suntem liberi. Libertatile (care libertati, dom’le? E una singura, din cate stiu eu. De fapt nu e…) oferite de catre cei care le ofera sunt pure ingradiri, ori sunt liber, ori nu? – Minoritatile, indiferent care sunt ele, nu au nici un drept in plus fata de mine. Mi se pare o insulta adusa noua faptul ca ungurii, sau tiganii, nu numai ca dispun de toate drepturile noastre (asta ar fi normal), dar au si drepturi in plus; pana la urma suntem egali sau nu? O sa ajung sa ii dau dreptul unui cutitar sa imi ia gatul doar fiindca e de o anumita nationalitate. Sper ca nu dau nimanui idei. – Homosexualii sa fie cat de homosexuali vor ei, dar sa nu imi arate mie asta in public, eu nu m-am laudat niciodata cu faptul ca imi place sa mi-o trag cu femei sau ca imi place pornografia. Nu am nimic cu ei, sa fie cum vor ei, dar sa isi practice obiceiurile si orientarile sexuale intr-un cadru intim, ca oameni normali ce sunt. si sa nu faca sex cu mine, nu as fi deloc de acord cu asta. – Sa pot vorbi in limba romana oriunde pe teritoriul Europei in conditiile in care tara mea va face parte din UE. Altfel pot sa ma lipsesc de uniunea lor. Sunt cetatean roman, vorbesc limba romana, nu? – Presa ar fi de preferat sa nu mai manance atata cacat, sper ca macar voi sa intelegeti asta. Distrugeti o tara intreaga cu reportajele voastre partinitoare.

Sper ca am fost destul de coerent. Am exemplificat o mica parte din problemele astea, mai mici sau mai mari, probleme care nu primesc importanta din partea oamenilor, dar care ne afecteaza foarte mult. Sau cine stie, o fi mai bine sa le lasam balta si sa ne ducem la fund? Poate ca mai exista sanse sa ne trezim dintr-un somn al naibii de lung.

… am auzit ca trebuie sa imi scriu nus ce fisa personala pentru scoala, o foaie in care sa includ toate informatiile, de la parinti pana la strabunica-meu, stefan cel Mare. Yeeey, ne fac cazier! 😀

Bluesfest

sâmbătă, 22 oct. 2005, 22:33

Bluesfest

Mi-am adus aminte ca mi-a dat acum mult timp cineva link-ul asta. si fiindca sunt intr-un „blue mood”, recomand iubitorilor de blues sa arunce o ureche pe aici, o sa dea de blues de la mama lui, mai ales blues vechi, de pana in ’70.

Saptamana Jimi Hendrix

Desi in general nu imi prea sta in caracter sa anunt evenimentele dupa ce se termina, chiar in momentul asta se desfasoara ultima seara din acest eveniment (seara de la care lipsesc.. din niste motive prea aiurea, dar… deh, sit hepans), un tribut prea putin mediatizat, dar o initiativa admirabila. Mai multe detalii se pot gasi aici. Pot spune in mare ca in primele seri au fost proiectii video cu si despre Hendrix si in rest doar cantari, in primul rand blues, dar si alte genuri.

Totusi n-am lipsit complet de la concerte, joi am prins un moment liber si am sacrificat cateva ore (si o stare fizica normala de a doua zi, dar a meritat tot sacrificiul) pentru a vedea Sahara live, o schimbare de stil (spre rusinea mea, nu i-am mai ascultat asa ca nu am observat schimbarea de stil prea tare) cica. Oamenii au tras tare, melodii proprii care dadeau un pic spre alternativ dar si doua cover-uri metallica ce au venit ca o cireasa pe tort. Plus un cover dupa Purple Haze cantat un pic mai agresiv, nu pot sa ma plang, Les Paul-ul lui Felix a sunat tare rau, iar vocalista, Luciana, are un C.O.I. destul de bine pus la punct, incat sa bage atmosfera in priza. Sonorizare neasteptat de buna, tinand cont ca toata treaba a avut loc intr-un club, unde de obicei apar probleme la capitolul asta.

Pe langa cantarea propriu-zisa, un mic chit-chat cu cativa din membrii de pe RGC prezenti, un pepsi si un bis de la Sahara, am mai avut deosebita placere sa ii ascult pe Cypher’s Sin, trei baieti simpatici care au bagat un blues de la mama lui (cei care au lipsit nu stiu ce au pierdut 🙂 ). Un tobosar, un bassist cu un Fender Jazz Bass (cred…), un chitarist chelios cu un Stratocaster si un amp Fender, tip care mai baga si o voce bine lucrata, deh, oamenii astia au demonstrat ca se pricep sa bage sentiment. Am auzit un Mary Had A Little Lamb (Stevie Ray Vaughan), un „lemme stand next to your fire” ca doar e tribute to hendrix, mai un „I’m in the mood”, plus Hoochie Coochie-ul care nu putea sa lipseasca (din ciclul Clapton au bagat si Cocaine, not really slowhand-ish, dar mi-a placut). All in all, m-am distrat de minune si la blues (poate si fiindca apreciez la maxim genul asta).

imi pare rau ca am pierdut seara asta, sunt sigur ca Vladimir Pocorschi Band si George Baicea Blues Band nu sunt deloc mai prejos. Nu pot decat sa sper ca se vor inmulti evenimentele de genul asta…

Dream Theater – Octavarium

vineri, 14 oct. 2005, 13:15

Track listing 1. The Root of All Evil (8:07) (music by Dream Theater, lyrics by Portnoy) – * VI. Ready – * VII. Remove 2. The Answer Lies Within (5:26) (Dream Theater, Petrucci) 3. These Walls (6:59) (Dream Theater, Petrucci) 4. I Walk Beside You (4:29) (Dream Theater, Petrucci) 5. Panic Attack (7:16) (Dream Theater, Petrucci) 6. Never Enough (6:33) (Dream Theater, Portnoy) 7. Sacrificed Sons (10:42) (Dream Theater, LaBrie) 8. Octavarium (24:00) (Dream Theater, LaBrie/Petrucci/Portnoy) – * I. Someone Like Him (Lyrics by Petrucci) – * II. Medicate (Awakening) (LaBrie) – * III. Full Circle (Portnoy) – * IV. Intervals (Portnoy) – * V. Razor’s Edge (Petrucci) … si uite asa ma apuc eu sa despic firul (Octavariumul) in patru (sau cinci, de ce nu opt?). Dar in primul si in primul rand, desi sunt asa de multi fani Dream Theater destul de dezamagiti de el, eu spun din start ca dupa cateva ascultari, pur si simplu imi place. E o experienta destul de placuta, care da un feeling pozitiv, care e adevarat ca nu se ridica la nivelul unui Scenes From A Memory. De fapt nu cred ca asta a fost scopul. E cel mai complex album al lor de pana acum, as indrazni sa spun ca cel mai muncit, are atatea intelesuri, dedesubturi si ridicari incat nu are cum sa nu atraga intr-un fel sau altul. in ceea ce priveste titlul albumului, nu voi insista prea mult, dau un citat de pe dt.spatang.com:

The overlying theme of Octavarium is the idea of things going in cycles, repeating themselves, and ending in the same place they begin. An octave in music (which the word Octavarium is likely based on) starts and ends on the same note. […] Looking at the history of the word Octavarium reveals very little. The only historical record of it is a historical book in the Vatican called the Octavarium Romanum. It consists mainly of lessons regarding various Catholic feasts. Notable in its history, however, is many 5’s and 8’s. The book was first mentioned underthe pontification of Sixtus V (1585-1590) (Sixtus the FIFTH in FIFTEEN EIGHTY FIVE) and then was not mentioned again until it was brought up under Clement VIII (1592-1605) (that’s Clement the EIGHTH). Anyways, on to the main symbolism for the numbers 5 and 8. – Octavarium – 5 syllables, consonants, and vowels, DT’s 8th studio album – 5 current members of Dream Theater – 8 total members in the band’s history (this does not include Chris Collins as he was only a part of Majesty) – DT has 5 official live albums – DT formed in 1985

Bineinteles, astea sunt doar cateva din 5-urile si 8-urile de pe album (nu opturi d’alea perversilor). Cele opt melodii sunt scrise fiecare in cate o gama minora, incepand cu Fa si terminandu-se cu aceeasi nota de pian, si abordeaza fiecare cate o tema diferita, nici una nu seamana prea mult cu cealalta (totusi seamana intre ele destul de mult incat sa dea o tema muzicala aparte a albumului). Prima melodie (sau poate ca e ultima, nu sunt sigur inca, e prima de pe CD, oricum) discuta despre vicii, a doua, The Answer Lies Within, se vrea ceva mai lent, pasnic si optimist. These Walls se inspira tematic din The Wall de la Pink Floyd, discuta despre izolare si incercarea de restabilire a comunicarii. I Walk Beside You se vede clar ca e inspirata din U2 (aceste inspiratii se continua pe tot parcursul albumului. Dupa parerea mea cei de la DT au vrut sa arate ca muzica e una singura, formata din notele alea, oricate teme si variatiuni ar exista) si e despre ajutarea semenilor, chestii d’astea mai „ortodoxe”. Panic Attack e ceva cu totul opus, despre sentimente negative (isterie si alte asemenea), iar Never Enough e un fel de What Do You Want From Me (pentru cei care nu stiu, melodia de pe Division Bell de la Pink Floyd), dar in cazul asta se refera la fanii Dream Theater. Penultima melodie e ceva despre musulmani si atentatele de la 11 septembrie (abordate nu atat intr-un mod politic, mai degraba incearca sa discute motivatiile propriu-zise).

Albumul culmineaza cu un title-song de vreo 20 de minute. Daca restul e mai mult sau mai putin comercial, atunci despre melodia Octavarium nu se prea poate spune acelasi lucru. in primul rand ca e o chestie a naibii de muncita, care porneste cu instrumentatii gen Pink Floyd sau Tangerine Dream, mai contine si fluiere, chitari de tot felul, pe undeva sunt strecurate teme gen Jingle Bells sau cea de pe filmul „Nasul”, plus numeroasele influente (Queen, Rick Wakeman, Megadeth, Marillion, nu mai zic de alea „hevi metal” care sunt cu carul). Dupa aia, ideea de cicluri repetitive e omniprezenta in melodie, sub diferite forme, sa nu mai zic de masura de 5 optimi (adica, surpriza, 5/8!). Ok, poate restul albumului ar putea fi considerat de rahat, dar melodia asta e de-a dreptul geniala. Totul e abordat intr-un mod foarte divers, not like the usual 20-minutes boring guitar solos.

in nici un caz nu se poate spune ca revolutioneaza muzica cu albumul asta, nici nu cred ca si-au propus sa faca asa ceva cei de la Dream Theater. Mai degraba sa o „inghesuie” pe toata intr-un singur album, sub o forma mai progressive metal, bineinteles. Dar probabil ca ar fi putut sa fie lucrarea de Conservator a oricarui membru din trupa. in concluzie, eu ma mai duc sa ascult un pic.

trapped inside this octavarium

cold and tired

vineri, 7 oct. 2005, 19:22

… si uite asa simt eu din plin toamna asta. Nu se putea fara o raceala, o muciuiala mica (sau mai bine zis un muc care cade impreuna cu frunzele aramii), depresia de toamna si oboseala cu carul, fiindca ma trezesc in fiecare zi la sase fara un sfert (nu ma plang, se poate si mai rau). si fiindca trebe si o cireasa pe tort, cele noua grade celsius de pe ceasul de la Piata Unirii ma intampina zambind. Eu tremur de frig. Sau de somn, nu stiu sigur.

Noroc ca am pasta in pix si foaie pentru scris, ca altfel nu reuseam sa duc poverile. A, si corzile noi-noute puse pe chitara. Astea imi asigura o activitate extrascolara placuta, nu va fi singura, more to come in the future.

… si totusi zambesc. na 🙂