my iPod loves prog rock
joi, 12 oct. 2006, 21:17
Mi-am luat iPod. Shuffle. Da, ştiu, are doar 512MB, nu are display, bateria ţine doar vreo 15 ore, se încarcă pe USB, iar în rest accesoriile sunt cam nesimţit de scumpe; într-un cuvânt, e naşpa (yeah right). Dar nu îmi pasă. Se aude bine şi mie îmi place. Iar cele 7 ore de muzică (fiindcă mi-e lene să bifez opţiunea cu „convert to AAC” şi să mai storc din el) sunt more than enough, mai ales fiindcă cea mai mare parte din timp e pus pe shuffle şi nu îl văd. Nu vreau să îl văd, deşi nu arată rău.
Ce m-a deranjat a fost tratamentul primit în Carrefour când l-am cumpărat (pe lângă plimbările dintr-o parte în alta, se pare că domnii de la garanţie sunt mari miştocari). Nu l-aş fi luat nici de al naibii de acolo, dar am umblat juma’ de oraş după el şi doar în minunatul hypermarket (not) l-am găsit. Mai era varianta cu comandatul online, dar deja sunt alte poveşti pe aici.
Mi se pare ciudat că acum nu mai aud lătratul javrelor din cartier când ies dimineaţa din casă, nici vântul, nici gălăgia de la 6:45 dimineaţa. Dar e fain aşa. My iPod loves prog rock.
despre şcoală
vineri, 6 oct. 2006, 18:35
Bună seara dragilor şi dragelor şi bine aţi revenit pe acest site pictat cu alb şi albastru. În articolul curent spaicul va trata un subiect arzător pentru noi ăştia mai mici, dar mai puţin arzător pentru guvernanţi (aici mă refer în special la recipientele pentru dejecţii) şi parlamentari. Aşadar, şcoala a început deja de vreo trei săptămâni, iar eu simt asta din plin…
…Mai repede decât m-aş fi aşteptat, nu pot să nu observ din nou atitudinea dragilor profesori faţă de noi, elevii. Sigur, dânşii au dreptate, indiferent de subiectul despre care se vorbeşte. Nici nu pot să îndrăznesc să îi contrazic, altfel mă pun rău cu stimabilii dascăli care au muncit mult să ia nota de trecere la diverse examene (ştim noi…), şi o să am probleme tot restul anului şcolar rămas. În mod invariabil, când citeşte regulamentul ăla fad, dirigintele trece tot timpul peste drepturile elevului şi ajunge la îndatoriri şi sancţiuni aplicate, fiindcă noi ştim că elevul român nu are drepturi, nu-i aşa (şi mai e şi delincvent în devenire)? Tonul cadavrului didactic este tot timpul ridicat, aprig, deoarece educaţia se poate face doar cu parul, ale naibii pramatii împuţite ce suntem noi. Învăţaţi, că vă ia muma celui de jos! (mai mult…)