neo 1973: escape the matrix

luni, 9 iul. 2007, 18:00

Sau nu. Oricum, nu e vorba nici despre SF-uri avându-l pe Keanu Reeves în rolul principal, nici despre anul de vârf al rock-ului, 1973, ci despre un gadget lansat azi, a cărui meclă o puteţi admira aici. Am urmărit cu interes evoluţia acestui mobil, iar până acum am câteva motive bune pentru care să îl cumpăr în loc de răs-hype-uit-ul iPhone de la Apple:

Olecuţă mai ieftin, dar hai să spunem că în cazul ăsta preţul e irelevant;

Complet open source, având la bază un kernel de linux. Cu alte cuvinte, pot să îi fac ce vrea muşchiul meu: să îi schimb software-ul, să îi recompilez kernel-ul, etc., fără să mă întrebe nimeni ce şi cum. Mai mult, pentru cei cu hacking-ul în sânge există pe piaţă o variantă un pic mai scumpă, care conţine un toolkit de mamă-mamă. Nu intru în detalii, dar culmea 1337-ness-ului, printre unelte se află şi o pană (de chitară!), numai bună pentru desfăcut carcasa telefonului; (mai mult…)

smacky blog, yay!

duminică, 8 iul. 2007, 18:56

Deşi e deja old news, da, am ţinut să scriu despre existenţa acestui blog. Vestea asta nu poate avea decât două mari semnificaţii, lungi cât Marele Zid Chinezesc şi late cât o zi de paşte (sau invers, după preferinţe):

1.Smacky’s not dead. Revista mai există, draft-urile articolelor pe care trebuia să le postăm în ultimul număr sunt la locul lor. Problema stă în mare parte la nivel organizatoric: atât procesul conceperii articolelor, cât şi punerea lor cap la cap, aranjarea în pagină, plus o groază de alte chestii, iau mult timp, adică tocmai elementul care a lipsit cu desăvârşire în toată perioada asta. Din motive obiective.

2.We’re more funky, trendy, web 2.0, whateva! Deşi redactorii revistei s-au considerat mereu nişte nostalgici, uite că putem fi în ton cu valul ăsta care a tot acaparat internetul românesc (şi nu numai) în ultimul timp. Mai mult, ăsta ar putea fi un pretext pentru o relaţie mai strânsă cu cititorii, având în vedere că feedback-ul e mult mai facil din ambele părţi.

Sper că am fost destul de convingător. Now take a look at the first post and wait until summer ends.

culmea penibilului

vineri, 6 iul. 2007, 19:19

Bucureşti, 5 iulie 2007. În 32 căldură, în 226 căldură, nu ca în alte zile, dar totuşi. Din toate străzile, străduţele, intrările, şoselele, bulevardele din oraş, mai mult de jumate au cel puţin o săpătură făcută de angajaţii unei societăţi oarecare, de gropi nu mai vorbesc. Circulaţie groaznică: în intersecţii poliţişti care fac traficul mai haotic decât e nevoie; unde nu-s prezenţi, mereu se găseşte un şofer care să se bage ca tâmpitul fără să acorde prioritate. Pe autostrăzi, fum. În alte părţi, ţeavă spartă şi foc până la etajul nşpe, ocazie bună să opreşti circulaţia.

Nefericitul cetăţean român caută să-şi elibereze un cazier în regim de urgenţă, iar funcţionara îi spune să revină „într-o săptămână”. Nu-i de mirare, cam în acelaşi regim lucrează şi ambulanţa.

… toate astea se întâmplă cu un scop anume: poate-poate mai găsesc şi eu un motiv să mă plâng.