pain of salvation – remedy lane (2002)
sâmbătă, 6 oct. 2007, 21:56
Nu ştiu exact de unde să încep cu descrierea albumului ăsta (asta nu întâmplător, fiindcă „acţiunea” albumului are loc în sens invers, ca un flashback). Despre Pain of Salvation nu ştiu nici eu foarte multe, este vorba de o trupă de prog rock/metal (specialiştii spun că mai mult metal decât rock, nu vreau să îi contrazic) suedeză; în rest, pagina de wiki grăieşte foarte multe.
Ideea e că figura principală a formaţiei este un anume Daniel Gildenlow, un tip cu o personalitate destul de puternică şi care a compus şi aranjat cam toate albumele scoase până acum de ei. Mai toate albumele PoS au concepte interesante în spate, iar Remedy Lane nu face excepţie, plecând de la probleme serioase cum ar fi dragostea, sexualitatea şi prematuritatea. Începutul mi s-a părut un pic inspirat din Genesis (perioada Phil Collins), după care ceea ce urmează e pure prog metal. (mai mult…)
brick quote #2
vineri, 5 oct. 2007, 21:13
Have you ever been in love? Horrible isn’t it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life…You give them a piece of you. They didn’t ask for it. They did something dumb one day, like smile at you, and then your life isn’t your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so simple a phrase like ‘maybe we should be just friends’ turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It’s a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love.
Song of the day: Pain of Salvation – Second Love.
studentule, dormi în pace…
luni, 1 oct. 2007, 19:55
Carevasăzică, a început un an nou universitar. Nu scriu despre asta din vreun avânt jurnalistic (cine credea asta s-a înşelat rău de tot), ci pur şi simplu fiindcă am avut ocazia să trăiesc pe viu momentul ăsta, moment în care dragii noştri politicieni… şi/sau profesori (după caz) au ţinut discursuri despre cât de frumoşi vor fi anii ăştia, plus alte sfaturi mai mult sau mai puţin bătrâneşti despre viaţă. Nu ştiu cum e la alţii, dar orarul ăsta o să scoată untul din mine. Sper că doar la figurat.
Probabil aţi observat că am făcut update la wordpress, fiindcă în josul post-ului anterior a apărut o listă cu tag-uri, mai mult sau mai puţin utilă şi relevantă. Deşi e o versiune destul de controversată de wordpress, eu zic că a meritat.