feeling alien?

sâmbătă, 10 nov. 2007, 20:35

explosm.net

Explosm.net comics

dragă domnule primar,

joi, 8 nov. 2007, 21:02

Bineînţeles, a venit vremea să mă plâng (din nou) de oraşul ăsta. Era nevoie, nu? Păi… ieri mi-am găsit material pentru blogging, fără voia mea, umblat complet în virtutea hazardului. Veneam spre casă după şase ore de mate, înfometat şi obosit, când la cincizeci de metri de casă dau de prietenii mei patrupezi necuvântători. Unul din ei, o javră bătrână cu blană neagră (băiat tag-uit de către hingheri) latră de două ori, după care, în următoarele cinci secunde mă trezesc cu vreo cinci animale fugind în direcţia mea, numa-numa or muşca din bunătate de junk food, eventual poate şi nişte cărniţă fragedă de spaic. Normal, eu am fost mai rapid ca ei; iar la mine în faţa blocului nu se avântă nici un câine, că îi ia mama dracului. (mai mult…)

brick quote(s), #4

duminică, 4 nov. 2007, 20:17

An intellectual is a person who has discovered something more interesting than sex.
Physics is like sex. Sure, it may give some practical results, but that’s not why we do it.
People are supposed to fuck. It is our main purpose in life, and all those other activities—playing the trumpet, vacuuming carpets, reading mystery novels, eating chocolate mousse—are just ways of passing the time until you can fuck again.

amarok and last.fm.

sâmbătă, 3 nov. 2007, 23:26

Începând cu versiunea 1.4.7, Amarok pwnz teh iPods one more time. Cei care îl folosesc în mod curent cunosc faptul că, spre deosebire de iTunes, player-ul dezvoltat de către echipa KDE nu ştia să facă submit pe last.fm când vedea playerul mp3. Treaba s-a schimbat, iar cantitatea (deloc neglijabilă) de muzică pe care o rulează shuffle-ul meu când sunt pe drumuri ajunge acum şi pe profilul meu muzical. Gotta love that.

rapture of the deep in romania

joi, 1 nov. 2007, 00:31

[recenzie scrisă (la cerere) pe nedigerate, de către un om obosit; scuzaţi vă rog incoerenţa]

La aproximativ jumătate de oră (+ 15 minute cât îmi ia să postez) din momentul scrierii a luat sfârşit concertul de pe stadionul Cotroceni susţinut de către cei de la Deep Purple. În deschidere au cântat o româncă pe nume Joanna (Ioana, mai pe româneşte) şi Rareş Totu cu ai lui Midnight Express. Vocalista a sunat superb, nou-venitul membru Nicu Patoi mi-a adus un zâmbet pe faţă iar cover-ul după Rock Me m-a uns la suflet. Deschiderea a fost cam scurtă, din motive mai mult sau mai puţin obiective, iar pauza dintre aceasta şi prestaţia celor de la DP a fost destul de mare.

Concertul propriu-zis… a început cu un medley, după care Into The Fire mi-a cam dat foc la inimoara de spaic. Au urmat melodii precum title-song-ul ultimului album, Rapture of The Deep, Woman In Tokyo, Perfect Strangers, Knocking at Your Back Door, the amazing Lazy sau Space Truckin’. Concertul s-a încheiat (aşa cum mă aşteptam) cu Smoke on The Water, iar encore-ul (bis-ul, mai pe latineşte) a cuprins Hush şi un Black Night drăguţ, cu aluzii ale lui Steve Morse la ZZ Top/John Lee Hooker. De asemenea, solo-urile de chitară/clapă dintre melodii mi s-au părut superbe, nişte arii de muzică clasică (Bach, dacă nu mă înşel; s-ar putea să mă înşel totuşi) pe care Airey le-a presărat cu bucăţi de orgă şi synth crunchy… ceea ce mi-a cam stârnit un orgasm.

Şi ca să închei „recenzia acestui concert în viziunea spaicului”, eu nu îi înţeleg pe oamenii care nu îl consideră pe Steve Morse un chitarist potrivit, sau pe Ian Gillan prea rusty, sau pe cei care spun că Don Airey nu este Jon Lord. Sigur, nu este, Don Airey este Don Airey, iar solo-urile lui mi s-au părut neaşteptat de energice; per total trupa a sunat extrem de bine, chiar dacă se simte că vocea lui Gillan e îmbătrânită (de exemplu pe Space Truckin’ nu s-a încumetat să cânte refrenul la octavă, ca pe album). So what, sună foarte bine pentru vârsta lui, iar shred-urile lui Steve nu m-au scos din sărite câtuşi de puţin. Poate sunt eu prea „progresist şi liber-schimbist”, dar suntem în anul 2007; nici măcar Deep Purple nu pot să mai sune ca în ’72.

Nu m-au deranjat scurtele întreruperi de sunet, nici întârzierea trupei, nici faptul că aş fi vrut să cânte mai mult. Un singur lucru m-a deranjat foarte tare (ca un fan destul de lousy al trupei ce sunt, adică nicidecum un fanboy adevărat): nu au cântat Child In Time.