ubuntu usplash fix

sâmbătă, 31 mai 2008, 17:45

O problemă de care se lovesc în special userii de laptop-uri (dar nu numai) este prezenţa unui ecran de boot negru (la încărcarea kernel-ului) în loc de acel progress bar portocaliu/albastru simpatic care apare în mod normal. Deşi iniţial aveam impresia că are strict legătură cu driver-ul video (pe ATI aveam probleme, pe nVidia nu, ambele monitoare erau widescreen), se pare că problema este cu totul alta.

1.Un anume fişier, pe numele lui mic /etc/usplash.conf, conţine doar două linii: xres şi yres, corespunzătoare valorilor pe orizontală, respectiv pe verticală, ale rezoluţiei monitorului. E recomandat ca rezoluţia să fie setată la o valoare suportată de către monitor (640×480 în cel mai rău caz). Eu am setat xres=1280, yres=800 (pentru 1280×800), adică rezoluţia standard a monitorului meu. După modificarea usplash.conf rulaţi comanda:

sudo update-initramfs -u

2.E bine să vă asiguraţi că linia care transmite parametri kernel-ului din /boot/grub/menu.lst e de forma:

title           Ubuntu 8.04, kernel [kernel version goes here] root (hdx, x) #numbers again kernel          /boot/vmlinuz-2.6.24-17-generic root=UUID=[uuid goes here] ro quiet splash […]

După care rulaţi:

sudo update-grub

3.În final, nu ar strica reconfigurarea imaginii de kernel, just in case:

sudo dpkg-reconfigure linux-image-$(uname -r)

La primul restart ar trebui să apară usplash-ul aşa cum trebuie.

man wtf

sâmbătă, 24 mai 2008, 00:08

spyked@spaicd:~$ man wtf

Before:

No manual entry for wtf

After:

NAME wtf – translates acronyms for you SYNOPSIS wtf [-f dbfile] [-t type] [is] acronym … DESCRIPTION The wtf utility displays the expansion of the acronyms specified on the command line.  If the acronym is unknown, wtf will check to see if the acronym is known by the whatis(1) command. […]

Pe debian/ubuntu, utilitarul se află în pachetul bsdgames. Thank you, buster.

speaking of purple tentacles…

vineri, 23 mai 2008, 13:18

<xNichG> anyone have a good way to visualize 3d vector fields and surfaces? <Nap> LSD?

bash.org

vine iar viitura,

marți, 20 mai 2008, 21:04

iar primarii din toată ţara îşi văd liniştiţi de campania electorală, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Sigur, viituri au ba, doar apa e de vină.

Nu uitaţi, lor le pasă.

john mclaughlin & the 4th dimension – 15.05.08, sala palatului

vineri, 16 mai 2008, 19:47

După cum am anunţat într-un post anterior, am fost să îl văd pe nenea John McLaughlin, al cărui fan nu pot să spun că sunt, dar ţinând cont că omul a cântat cu Miles Davis şi mai apoi cu Mahavishnu Orchestra, s-ar putea spune că e un nume de referinţă în domeniul jazz şi fusion. Cu el au mai venit una bucată bassist (Dominique Di Piazza), un tobar de culoare (Mark Mondesir) şi un clăpar, respectiv percuţionist/a doua tobă (Gary Husband).

După cum spunea chiar J. McLaughlin, „these guys can play anything”. Nu au cântat chiar orice, ci un fusion foarte fain (mă aşteptam să fie în setlist şi melodii cu influenţe orientale – ceva în genul a ceea ce a cântat McLaughlin la Crossroads Festival – dar aici nu a fost cazul), plecând de la o melodie grea şi continuând cu câteva piese ceva mai echilibrate între jazz şi rock, pe care le-am digerat parcă mai uşor pe parcursul concertului. Totul a culminat cu ultima bucată dinaintea encore-ului, în care Gary Husband a ţinut să facă praf într-un mod elegant cinele, tom-uri, beţe de tobe şi ce elemente de percuţie mai avea el pe acolo, într-un dialog superb cu Mr. Mondesir. Bis-ul a fost unul scurt, iar al doilea bis, chiar la insistenţele publicului, nu a fost.

În ceea ce priveşte tehnica nu prea am ce comenta: ritmică flawless (mai ales ţinând cont că peste jumate din conţinutul melodiilor e înţeles doar de ei), tehnică echilibrată (deşi McLaughlin e destul de tehnic, am surprins chiar câteva momente blues la el, cu un feeling foarte fain), frazaj impecabil şi sunet la fel. În ceea ce priveşte sunetul, am observat în special un Macbook + un Roland Synth la clăpar şi o chitară cu formă de strat (mă îndoiesc că ar fi fost chiar strat) cu două humbuckere (în neck şi în bridge) şi un bridge foarte solid cu o bară de tremolo folosită din plin. Ca de obicei, John McLaughlin nu îşi trece semnalul prin amp (el ştie exact prin ce – cel mai probabil printr-un PC); totuşi sunetul (per total) a fost foarte bun, mai fain decât la orice concert rock la care am fost.

Au fost şi câteva momente mai atmosferice, şi câteva presărate cu sunete sintetice (sequencer! Melodia se numeşte Hijacked)… dar mă opresc aici. A durat destul de mult (două ore), dar mie mi s-a părut scurt. Sper să mai avem aşa ceva pe la noi (Allan Holdsworth, anyone?).