five peace band – 26.10.08, sala palatului

marți, 28 oct. 2008, 00:05

Am mai scris despre John McLaughlin şi am fost plăcut surprins să aflu că revine, şi nu oricum, ci împreună cu un alt muzician de jazz ale cărui melodii mi-au întors pe dos metafizicul, adică Chick Corea. Cei doi au venit împreună cu bassist-ul Christian McBride, bateristul Vinnie Colaiuta şi Kenny Garrett la saxofon.

Concertul a început cu interpretarea în duo (McLaughlin + Corea) a unei compoziţii a lui Miles Davis, după care toată trupa a intrat în forţă cu Raju, variind între alte compoziţii de fusion ale celor doi muzicieni. Primul set mi s-a părut scurt. Al doilea, în schimb, s-a constituit din jazz mult mai greu, cu multe improvizaţii, semn că cei cinci muzicieni s-au distrat. Despre sunet nu am nimic de comentat (impecabil, as expected). Bassist-ul s-a mişcat între fretless electric şi contrabas, instrumentul din urmă fiind folosit la melodiile pe care Corea a prestat pe pian, în timp ce saxofonul şi chitara (pe partea cealaltă) s-au îmbinat perfect pe temele melodiilor.

În rest, armonii care mi-au ridicat părul pe mâini şi un John McLaughlin parcă un pic mai liniştit (e posibil să fi fost doar senzaţia mea, totuşi). Ce mă deranjează la concertele de genul e preţul biletului, cam piperat pentru bugetul unui muritor/student/etc. Aş fi vrut să văd şi alte concerte din festival, să am un termen de comparaţie, dar aspectul ăsta m-a împiedicat să merg în alte seri. A, şi să nu uit de excesul de zel al unui paznic care mi-a cerut biletul la nici un minut după ce trecusem de intrarea în sală.

curves, we like them.

sâmbătă, 25 oct. 2008, 23:37

on a twisted path

miercuri, 22 oct. 2008, 19:03

Cineva să-mi taie tot timpul liber, fiindcă de fiecare dată când îl am, îl folosesc într-un mod cât se poate de tâmpit (aiurea, iresponsabil, etc).

random livin’ (i)

marți, 14 oct. 2008, 19:52

Ştim cu toţii că problema liberului arbitru a fost şi este îndelung dezbătută de către filosofi, oameni de ştiinţă (cu toate aromele ei), clerici şi nu în ultimul rând de indivizii ăia care s-au născut pe stradă şi habar nu au din ce motiv. Mă voi opri oleacă la punctul de vedere ştiinţific (celelalte mă depăşesc în mare măsură).

Lucrurile s-au împuţit de-a dreptul în momentul în care un tip, pe numele lui mic Werner, şi-a dat seama că nimic nu prea este cert când ne apucăm – ca nişte nesimţiţi ce suntem – să vorbim despre cărămizile Universului. Fizica cuantică studiază ceea ce se ştie despre un anumit sistem, dar legile ei spun că în realitate există o groază de lucruri care nu se pot cunoaşte în legătură cu sistemul în cauză. Altfel spus, lucrurile se desfăşoară cam haotic, motiv pentru care rezultatele oferite de către această ramură a fizicii sunt, cel puţin momentan, pur statistice.

Vă veţi întreba de ce m-am apucat să bat câmpii. Motivul e unul simplu: într-o lume ca a noastră, care duhneşte de la o poştă a ordine (doar aparent, atenţie!), vă propun un mic experiment. Ţineţi lângă voi orice maşinărie care generează numere (pseudo) aleatoare şi, cu ajutorul lor, planificaţi un traseu pe o hartă cu locaţii (fie ea a oraşului în care locuiţi, a ţării etc.). Se poate genera câte un număr de fiecare dată când ajungeţi într-o locaţie, numărul generat reprezentând următoarea direcţie dintr-un set de drumuri alese după propria plăcere. Mai interesant ar fi să se scrie un program care primeşte ca date de intrare un graf (şi anume harta, având destinaţii drept noduri şi drumuri de legătură drept laturi) şi nodul de plecare, generând un traseu care să treacă printr-un număr dat (sau aleator) de noduri, cu sau fără evitarea ciclicităţii (tot după gusturi).

Cu siguranţă nu veţi afla dacă pisica lui Erwin a dat sau nu colţul, but it could at least be a lot of fun. Acum voi lăsa câmpul (im)probabilistic care a dat naştere acestei idei în grija Buster-ului.

college software

duminică, 12 oct. 2008, 17:50

Am avut varii impresii despre mediile de lucru folosite până acum în facultate (Dev-C++ m-a amuzat, Octave mi-a făcut o impresie bună, PSpice m-a lăsat rece etc). Din motivul ăsta, mi-am propus să vorbesc foarte pe scurt despre două softuri mai mult sau mai puţin utile pentru computer science, dar (zic eu) o idee bună pentru anumite materii studiate de mine în trecut/prezent.

  • gEDA – Mi-aş fi dorit să pot vorbi mai pe larg despre el, dar n-am avut timp. E vorba de o suită de aplicaţii pentru lucrul cu circuite electronice, care mi-a sărit în ochi la ceva timp după ce am terminat temele pentru proiectare logică. Am stat să fac schemele logice în Inkscape, fără să ştiu la vremea respectivă că designer-ul din gEDA mi-ar fi putut uşura mult munca. Mai mult, ar putea fi şi o posibilă alternativă la Multisim-ul (non-free) pe care îl vom folosi la laboratorul de electronică.
  • Alice e chiar un program 100% educaţional, care îşi propune să predea concepte de programare (OOP included) într-un mod cât mai plăcut: se foloseşte de un mediu 3D interactiv, iar studentul programează entităţile folosind Java/C++/C#. Deşi la prima vedere ar părea o jucărie, programul e folosit cu succes în mediul universitar, fiind conceput în scop didactic de către cei de la Carnegie Mellon.