meshuggah – catch thirty-three (2005)
sâmbătă, 28 feb. 2009, 16:55
Format din Jens Kidman, Fredrik Thordendal, Mårten Hagström și Tomas Haake la vremea înregistrării acestui album (între timp li s-a alăturat Dick Lövgren, creditat la bass abia pe obZen), grupul suedez Meshuggah [wikipedia.com] a reușit să îmi capteze atenția acum cam un an. În general nu sunt un fan al stilurilor muzicale compuse din grohăieli, urlete și alte asemenea, dar de-a lungul timpului am întâlnit unele proiecte interesante, ăsta fiind unul din ele.
Catch 33 e una din lucrările experimentale ale formației, mergând pe valul impus începând cu albumul Nothing. Un prim aspect ar fi faptul că tot albumul este de fapt o mare melodie, spartă în treisprezece bucăți strâns legate între ele (ceea ce aduce aminte de Sol Niger Within al lui Fredrik Thordendal). Tema conceptuală se referă la diverse paradoxuri, evidențiate printr-o versificație care nu se vrea a fi „frumoasă” în vreun fel. Al doilea aspect important ar fi faptul că Tomas Haake a făcut o pauză de la bătut, aici utilizându-se exclusiv tobe programate (folosind Drumkit from Hell [toontrack.com]). Restul sunetului e dat de faimoasele 8-string-uri Ibanez folosite de către ceilalți trei membri (tind să cred că și sunetele de bass sunt scoase din instrumentele astea). Din acest motiv, lead-urile jazz-like ale lui Thordendal de pe albumele mai vechi Meshuggah nu sunt prezente aici decât în mică măsură.
Trecând peste toate detaliile tehnice, ceea ce m-a impresionat la Catch 33, dar nu numai, este dinamica, urmată de complexitatea melodiei. Această abordare matematică cere un anumit insight din partea ascultătorului, o înțelegere peste nivelul „zgomot”. În plus, folosirea ritmului și a groove-urilor specifice, împreună cu frazele instrumentale, generează o atmosferă care se aseamănă mai mult cu cea a jazz/fusion-ului. Nebunii sunt foarte buni pe meseria lor, știu ce fac acolo și chiar aș spune că inovează în domeniu, deși nu prea sunt băgați în seamă. În concluzie, eu recomand din plin ascultarea acestui album (a discografiei în ansamblul ei, de ce nu), fiindcă așa ceva nu se prea aude pe la alte formații.
another one bites the dust
vineri, 27 feb. 2009, 17:27
S-a dus încă o săptămână, prima din semestrul al patrulea. Am rămas cu două draft-uri mai mult sau mai puțin serioase, pe care nu am avut timp să le cizelez, o groază de alte chestii necitite și multe nebunii abia apărute pe țeavă. Povestea e cam în felul următor: doi mari învățați au scos două Biblii – fiecare în domeniul ei, dar ambele făcând parte dintr-o religie comună – scrise independent una de cealaltă, parcă numai să îi bage în cap studentului toate matrapazlâcurile legate de acea religie, care de fapt e un fel știință, să ne înțelegem. Iar studentul nu avea nimic împotrivă.
Într-o altă ordine de idei, după ce mi-am dat seama că skill-urile de a programa în C ruginesc atunci când nu sunt folosite, am descoperit că am și voi avea de-a face și cu limbaje ceva mai exotice, cum ar fi Scheme [plt-scheme.org] sau Prolog [swi-prolog.org]. Asta mă face să mă mai interesez un pic de limbaje gen cele de mai sus, sau de ce nu Haskell, care pare din ce în ce mai interesant. Paradigma funcțională funcționează, doar Universul a fost scris în Lisp [xkcd.com], asta apropo de Scheme și alte dialecte.
Acest articol a fost publicat drept simbol al sfidării față de criza economică și alte probleme care macină țara și lumea în ziua de azi. Sunt de părere că dacă lumea și-ar vedea de treabă, lucrurile ar merge cum trebuie.
masturbare mentală rilăuded.
joi, 19 feb. 2009, 11:28
… doar că de data asta am folosit unelte acceptate în lumea largă ca fiind „entertainment”, și nu matematici. Lista-i lungă, așa că voi începe cât mai repede, să nu-mi uit ideea:
- Citit wigu, un comic despre aventurile unui copil care se bagă în tot felul de năzbâtii;
- Citit Gunnerkrigg Court, un al doilea comic, de data asta despre o copilă care se bagă în tot felul de năzbâtii, asemănătoare cu ale copilului de mai sus, dar nu chiar la fel;
- Citit o a treia bandă desenată, Scary Go Round, despre o gagică ucisă și readusă la viață sub forma unui zombie, dar care reușește până la urmă să învie și să se bage în cele mai ciudate belele de pe lumea asta (zău, pe ce lume trăiesc);
- Ascultat cele două albume ale grupului OSI. Frumos, interesant, trebuie să mai ascult de câteva ori, altfel nu mă simt bine;
- Ascultat oleacă de Joe Pass. Nu comentez, las doar muzica să vorbească;
- Nu am ascultat încă, dar urmează să ascult ceva Genesis, că au un album care e top rated pe progarchives și, spre rușinea mea, nu am auzit mare lucru de la ei în existența-mi de până acum;
- Nu am citit încă, dar urmează să citesc Brave New World, fiindcă… nu știu de ce, dar mi-a fost recomandată mai demult, iar acum am chef de distopii.
Firește că nu pun la socoteală alcoolul, LSD-ul, femeile și alte chestii cu care mă ocup eu în timpul liber; astea sunt de la sine înțelese… right.
labilitate.
luni, 16 feb. 2009, 00:07
Labil, îmi zic, mă simt labil
Oricum altfel, dar nu stabil.
Senin privesc, ca un senil
Către un Eu stabilizabil.
(Nu neapărat și controlabil)
Privesc un Eu, El mă privește,
Iar amândoi privim în gol,
În plan secund. Viața-i un rol:
Eu am murit, dar El trăiește.
Dualul meu e Eu, nu Ea,
Dar viața-mi spune că-undeva
Putem găsi, fenomenal, (atât Eu, cât și El)
Un alt operator dual.
(Iar moartea caută scandal)
… m-am luat cam în serios în ultimul timp. Ia să descrețesc eu niște frunți.
panty removal through chord progressions
sâmbătă, 21 feb. 2009, 12:23
wttf.org – panty removal through chord progressions