despre durere
vineri, 25 iun. 2010, 02:08
Durerea e „atunci când simți”.
Opusul durerii nu e plăcerea, ci nesimțirea, dar lipsită de conotațiile peiorative, atât de tipice limbii române. Este, într-un mod paradoxal, felul în care te simți atunci când nu simți, atunci când ești mort în ciuda faptului că n-ai încetat încă să trăiești. Orice altceva doare. (mai mult…)
ramificații.
sâmbătă, 12 iun. 2010, 00:18
[ ferigă. ]
O ramură,
Pornind din ramură
Se-ntinde goală.
Privind în haos,
Priviri de ochi înșelători
Mă-nșală.O altă ramură,
Pornind și ea
Din cea ce o precede,
E precedată de-înc-o ramură,
Pe care o succede.Iar punctele,
Trăind confuze-n firele gândirii (pure),
Există, mor și se transformă
După-o lege-a firii. [*]O ramură,
Pornind din ramură
Stă-ntinsă nudă.
Plouând cu haos,
Ploaia de vară ramura
Ți-o udă.
[*] – Descoperirea ecuației firii va fi lăsată drept exercițiu pentru cititor.
pain of salvation – road salt one (2010)
joi, 3 iun. 2010, 00:18
Am scris prima dată la modul serios (cât de serios pot să scriu pe blog-ul ăsta) despre PoS acum aproape doi ani și jumătate, pe vremea când nu știam mare lucru despre ei și albumele lor, discutând pe scurt despre un album care a ajuns să îmi marcheze destul de tare nervul muzical. La fel au făcut apoi și Entropia, BE sau The Perfect Element, Part I. Mă voi referi cu precădere la cel din urmă, care poate fi considerat cel puțin la fel de bine gândit ca Remedy Lane; însă nu din cauza asta, ci fiindcă e exclus să se poată vorbi despre seria Road Salt fără a avea TPE/Scarsick în vedere.
Firul „poveștii” din The Perfect Element – nu poate fi considerată o poveste propriu-zisă, versurile punând mai mult accentul pe trăiri, concepte etc. decât pe acțiune – introduce în scenă două personaje denumite, într-un mod cât mai generic, El și Ea. Evident, cei doi se lovesc unul de celălalt atât metaforic cât și la propriu, povestea Lui fiind continuată apoi pe Scarsick, printr-un filtru care ia în considerare caracteristici comune rasei umane, făcând referire mai ales la diverse probleme ale civilizației moderne. Se renunță astfel la abordarea psihologică din primul album și se trece la disecția disfuncțiilor care afectează la nivel de masă, cel puțin a celor care îl deranjează în mod deosebit pe Daniel Gildenlöw. (mai mult…)