despre piraterie și raritate artificială
duminică, 30 dec. 2012, 13:40
Cory Doctorow — care apropo, pare a fi unul dintre puținii, dacă nu singurul blogger care abordează public problema eticii pirateriei — scrie în The Guardian un articol care explică felul în care strategiile de marketing ale industriei media încurajează pirateria, și impactul economic asupra consumatorilor așa-zisului „entertainment”. Nu intru în detalii în ceea ce privește articolul, însă vă recomand să îl parcurgeți ca fond pentru ceea ce voi urma să povestesc.
Povesteam în „proprietatea virtuală față cu dinamica non-lineară” despre cum economia a ajuns să funcționeze ușor defectuos odată cu introducerea resurselor virtuale în ecuație. E musai să înțelegem că „virtual”-ul din „proprietatea virtuală” nu are sensul său inițial de „posibil”: cuvântul și-a distorsionat un pic înțelesul de când cu apariția calculatoarelor, devenind mai apropiat de „abstract”, de lumea formelor sau a ideilor. Ăsta e primul pas către a înțelege schimbarea de paradigmă adusă de proprietatea intelectuală în economie.
În economia clasică orice produs fizic este valorificat în primă fază prin anumite costuri, cum ar fi de exemplu materia primă, utilitățile, salariile angajaților și așa mai departe. Prețul produsului este în principiu o funcție de costuri, dar doar în măsura în care acestea trebuie acoperite pentru a asigura funcționarea organismului care este agentul economic; mai departe producătorul caută să își maximizeze utilitatea prin mărirea profitului, pe care mai apoi îl reinvestește sau îl cheltuiește în știu-eu-ce-scopuri, în orice caz nu îl ține la ciorap. Problema pur cantitativă aici este aceea că dacă o șosetă e produsă la prețul 
șosete vor fi produse la 
änglagård – viljans öga (2012)
sâmbătă, 29 dec. 2012, 15:39
Dat fiind faptul că nu am mai scris de multă vreme despre formații suedeze [i], am decis să profit de recenta apariție a noului album Änglagård și să reiau obiceiul, dacă poate fi numit un obicei. Vă voi prezenta deci Viljans Öga, apărut astă vară spre surpriza fanilor trupei, care nu aveau probabil nici cea mai mică speranță că oamenii ăștia o să scoată un nou album după optsprezece ani.
Änglagård s-ar traduce literal drept „grădina îngerilor” sau „casa îngerilor”, sau cam așa ceva. Formația a apărut în anul 1991, când bassistul Johan Högberg și chitaristul Tord Lindman s-au apucat să caute oameni interesați de rock progresiv inspirat din muzica anilor ’70. Din componența inițială a mai rămas doar Anna Holmgren la flaut, bateria și clapele fiind interpretate de membri noi ai formației, Erik Hammarström și respectiv Linus Kåse. Änglagård-ul original s-a desființat în jurul anului 1994, după două albume, Hybris și Epilog, care au fost aclamate și au câștigat tot soiul de premii și locuri întâi prin topurile de prog. După toată perioada asta, acum vreo zece luni ne-am trezit cu un canal dedicat pe Youtube și cu vreo două trei clipuri despre repetițiile și înregistrarea noului album.
Eu am aflat despre trupă acum vreo cinci ani, ba chiar le-am și parcurs discografia de câteva ori, însă nu pot spune că am rămas cu mare lucru din asta. Epilog mi s-a părut interesant dar foarte greu de digerat, iar de pe Hybris am reușit să înțeleg mai bine una sau două piese, nefiind foarte interesat de albumul în ansamblul său. Cu toate astea pasajele de orgă de pe Viljans Öga mi-au atras atenția, ba chiar m-au dat pe spate, moment în care a început relația mea de dragoste cu formația asta. (mai mult…)
- Apropo de asta, simt nevoia de a face o sinteză a tuturor trupelor suedeze, sau de origine suedeză, despre care am scris până acum pe blog. Privind problema în ansamblu, îmi dau seama că nu puține din trupele pe care le-am analizat se încadrează în categoria asta. În plus acestea sunt doar o parte din grupurile suedeze de muzică, pentru că nu o să mă apuc să scriu despre Roxette, Abba sau Europe, și nici măcar despre Katatonia, Arch Enemy, In Flames sau Bathory. Îi invit însă să scrie despre dânsele pe cei care se pricep. [↩]
să scriem împreună un generator de text markov (ii)
joi, 27 dec. 2012, 11:32
În cadrul articolului introductiv am prezentat pe scurt ideea de a implementa un generator de text Markov ca exercițiu pur didactic, am explicat câteva din conceptele teoretice fundamentale pe care se constituie aplicația și nu în ultimul rând am definit o structură de date în Haskell, structură care se mapează unu la unu pe cea a unui lanț Markov. Mai departe voi da un exemplu de construcție (non-algoritmică) a unui obiect de tipul Chain, după care vom porni spre a programa un simulator de procese Markov, definit printr-o interfață oarecare, fixă, interfață care la rândul ei se constituie pe baza unor funcții Haskell.
O primă și importantă funcționalitate a acestei interfețe o reprezintă aceea de construire a lanțurilor Markov. Modulul Data.Map oferă tot soiul de modalități de construire a dicționarelor, printre care inserarea, reuniunea etc. Dat fiind că în programarea funcțională cea mai naturală metodă de a reprezenta chestii este lista, noi vom defini o funcție fromList, care se va folosi de omoloaga din Data.Map pentru a construi lanțuri Markov din asocieri stare-listă (de tupluri stare-probabilitate):
fromList :: Ord a => [(a, [(a, Float)])] -> Chain a fromList = M.fromList |
relevanța științifică a wikipediei
luni, 24 dec. 2012, 14:08
Wikipedia e un proiect început în anul 2001 de către un individ pe nume Jimmy Wales. Misiunea site-ului s-ar putea spune că a fost și este de-a dreptul lăudabilă: crearea unui mediu online de informare pe orice subiect al cunoașterii, adică a unei enciclopedii online care în plus să fie liberă atât din punctul de vedere al accesului cât și din cel al adăugării și editării de conținut. Firește că acest deziderat nu este fezabil în practică, motiv pentru care Wikipedia nu este liberă în sensul absolut al cuvântului. Pe de o parte accesul la informație e limitat uneori de „nag screen”-uri, sau mai pe românește cerșeală de donații, și pe de altă parte nu oricine poate edita conținut și nu în orice condiții.
Motivul impunerii acestor ultime limitări este destul de simplu de intuit. Wikipedia a plecat inițial de la câteva presupuneri complet nerealiste. Una din ele este cea că atât cititorii cât și contribuitorii unui anumit subiect sunt interesați de subiect, mai exact în sensul deslușirii adevărului. Alta este aceea că contribuitorii vor stabili în mod implicit standarde înalte pentru calitatea conținutului. În fine, o altă presupunere falsă este cea că cititorii vor trata articolele Wikipediei similar cu cele ale oricărei enciclopedii, și anume doar în scop pur informativ.
Astfel, moderatorii enciclopediei s-au trezit în timp loviți de șocul unor contribuții de proastă calitate, al trolling-ului și al disputelor inutile, dat fiind că oamenii caută deseori doar adevărul care le reprezintă mai bine interesele. Întâmplările astea nu ar fi fost grave dacă Wikipedia nu ar fi devenit de-a lungul timpului o sursă foarte căutată de informare, iar dacă era doar o sursă de (pură) informare, totul era ok; prostia omenească a ajuns să se răsfrângă asupra mediului educațional și academic, unde Wikipedia e deseori folosită ca sursă absolută și unică de cunoștințe, în virtutea ușurinței regăsirii informației. (mai mult…)
interlude: noul site acs
Am observat mai deunăzi că site-ul Facultății de Automatică și Calculatoare a trecut printr-o schimbare la față. Schimbările țin mai mult de estetică decât de organizare, fapt util în special pentru studenții care ar putea fi ușor induși în confuzie de o eventuală restructurare [i]. Noul site ACS m-a lăsat cu următoarele comentarii:
- Webmaster-ul a renunțat în sfârșit la Adobe Flash-ul ăla nenorocit, făcând site-ul o idee mai utilizabil. Drupal-ul pe care stă acum site-ul mi se pare greoi, însă „it just works”.
- Site-ul nu are o variantă în limba engleză. ACS — care apropo, vine de la Automatics and Computer Science — nu are cum să fie o facultate de renume internațional fără un site în limba engleză.
- Pagina cu direcții de cercetare nu include limbaje de programare, compilatoare și sisteme de operare. Asta e mai mult o problemă de-a mea proprie și personală, care nu știu cât de mult o să se schimbe în următorii cinci ani, dar e un factor decisiv în decizia mea de a continua sau nu relația cu facultatea.
Cam atât momentan.
- Ori mi se pare, ori site-urile universităților și ale facultăților sunt cumva în mod implicit greu de navigat. De puține ori mi s-a întâmplat să găsesc rapid informații de care aveam nevoie pe site-ul vreunei facultăți oarecare din lume, cu excepția notabilă a site-ului ACS, pe care îl folosesc doar ocazional, însă de ani de zile. [↩]