time out
joi, 15 iun. 2006, 13:55
Mda. Mâine are loc în mod oficial sfârşitul anului şcolar. Ceea ce e aproximativ bine, fiindcă am ocazia să mă relaxez la o bere, bucurându-mă de începutul vacanţei. Aştept de câteva săptămâni schimbarea asta, pentru că nothing interesting happened lately şi pot să mă apuc de tot ce am lăsat baltă în momentul în care au început tezele. Încep cu blog-ul de faţă, mai exact cu un upgrade la wordpress, fiindcă zic ei că 2.0.3 e mai bun decât 2.0.
În ceea ce priveşte muzica, last.fm, deşi în plină perioadă de bugfix-uri şi update-uri, grăieşte clar: blues, Dream Theater, Spock’s Beard, Liquid Tension Experiment, King Crimson and more progressive rock care stă la coadă şi aşteaptă să fie ascultat. Mă tot chinui să găsesc albumul Three of A Perfect Pair de la King Crimson, dar până atunci am timp să ascult Van Der Graaf Generator (one of the first progressive rock bands in history, that is).
La capitolul live stuff treaba stă la fel de bine. Confidential Blue Sessions mâine seară în Big Mamou, Old News sâmbătă seară la Casa Eliad. Cam în acelaşi ritm avem pe 22.06.2006 Old News şi Straightshot în Big Mamou, pe 23.06.2006 T.O.N.E. în acelaşi loc. Sau cam aşa spune schedule-ul în mare. Sper să ajung măcar la jumate din concertele mai sus menţionate, plus că there’s more blues în luna iulie, sunt sigur de asta.
Ar mai fi destule de spus, dar las pentru altă dată 😛 .
914
miercuri, 14 iun. 2006, 11:40
…plutind într-un vis lichid, între două picături de apă ce se unesc.
condensatorii vor înlocui bateriile?
vineri, 9 iun. 2006, 17:43
Într-adevăr singura chestie interesantă pe care am auzit-o în ultimul timp (şi care mă face să cred că poate criza tehnologică nu e aşa de mare precum credeam). Carevasăzică, domnii de la M.I.T. şi-au propus să folosească banalul condensator ca mediu de stocare a energiei electrice (şi să do some research, cum zic englezii). Ce i-a oprit să facă asta în atâta amar de vreme (cică din 1745, de când a fost descoperit condensatorul) a fost cantitatea mică de curent pe care un condensator o poate ţine pe electrozi. Citez:
The researchers solved this by covering the electrodes with millions of tiny filaments called nanotubes. Each nanotube is 30,000 times thinner than a human hair. Similar to how a thick, fuzzy bath towel soaks up more water than a thin, flat bed sheet, the nanotube filaments on increase the surface area of the electrodes and allow the capacitor to store more energy. Schindall says this combines the strength of today’s batteries with the longevity and speed of capacitors.
Deci nanotuburile ne salvează. Sursa: asta, via Slashdot.
google reader
De când cu înmulţirea de n ori a blog-urilor, forumurilor, guestbook-urilor, deci în general a informaţiei de pe Internetul ăsta (că mare mai e), RSS-ul a devenit o modă destul de interesantă. Aşa că îmi adăugasem şi eu acum ceva timp nişte feed-uri în Firefox, până am auzit de drăcia asta de la Google şi m-am decis să o încerc.
Probabil că nu e nici de departe cea mai bună opţiune pentru RSS reading (bloglines might be way better), dar merge. Are momentan cam aceleaşi feature-uri din gmail (adică search, label-uri şi starring) şi în rest interfaţa e simplă, aşa cum ne-au obişnuit domnii din punctul G. Se integrează şi google.com/ig, deci e o soluţie numai bună pentru cei care nu au timp să dea browse la zeci de pagini de net pentru a citi misc stuff. Pare încă în fază de test, dar merită o încercare.
pink floyd live in saint tropez (1970)
joi, 8 iun. 2006, 21:42
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când îmi aduc aminte de Pink Floyd parcă mă apucă aşa un sentiment cald şi o nostalgie a unor vremuri demult apuse. Nu am stat să număr niciodată câte ore am petrecut căutând bootleg-uri, cu atât mai puţin să adun orele în care am tot ascultat discografii, albume, concerte and other related stuff (indiferent că dormeam sau eram treaz). Nu m-am considerat niciodată un mare fan Floyd (din motive pur obiective), dar…
Filmul e o înregistrare aparţinând unui post de televiziune franţuzesc, dintr-un concert de pe vremea când oamenii nu aveau fire de păr albe în cap. Setlistul e format din melodii de la începutul ascensiunii lor ca trupă, vreo 2-3 albume înainte de Dark Side of The Moon. În primul set se cântă un Atom Heart Mother (cântată diferit faţă de album, atipic aş spune. Fără orchestră, cât mai crud posibil, în ton cu stilul lor live de atunci) şi Embryo (pe la mijlocul melodiei are loc un jam Echoes-style, cu tot felul de efecte feedback-wah generated). Al doilea set începe cu Green Is The Colour (care sună la fel ca pe majoritatea înregistrărilor din vremea aia, nu a avut mare succes deşi mie mi se pare o super melodie), continuă cu Careful With That Axe Eugene (foarte asemănător cu Live at Pompeii) şi se încheie cu Set The Controls For The Heart of The Sun (la fel ca şi Careful With That Axe, cu menţiunea că Waters cam dezmembrează gongul ăla). Ca bonus, se pot auzi la sfârşit ceva bucăţi din Cymbaline, de pe un sound-check de la începutul concertului sau ceva de genul ăsta. Cam toate melodiile au câte un jam integrat în ele, poate fiindcă au fost create pe linia asta.
Păreri? Păi… trupa părea foarte unită, sunau foarte legat (deşi sunetul nu e excelent, specific vremii; şi înregistrarea e slabă) şi… mi-am dat seama de unul din lucrurile care mă atrag mult la Floyd. Acel lucru e simplitatea. Waters nu e cine ştie ce bassist, dar pe înregistrarea aia sună super, Gilmour cel puţin la fel de bine, totul fără a face vreo notă sau vreo bătaie să fie în ceaţă. Totul e cât se poate de transparent, cât mai clar posibil. În fine… un concert care merită o ascultare-două, poate mai multe.