de amorul artei. (iii)
miercuri, 11 aug. 2010, 21:21
Mă gândeam mai deunăzi cum eu am mai comis în trecutul cel trecut post-uri de așa-zisă „masturbare intelectuală” ori „exhibiționism (cvasi-)cultural” – spuneți-i cum doriți. Articolele cu pricina sunt pe aici pe undeva, pentru asta am tag-uri, categorii și facilitate de căutare, mai mult decât necesar.
În orice caz, cu amorul față de așa-zisa artă – ce-o mai fi și aia – am ajuns deja la al treilea episod, fără număr să trăiască. Nu am văzut, citit sau ascultat mare lucru între timp, deci vom epuiza subiectul destul de repede. (mai mult…)
despre frică
vineri, 6 aug. 2010, 19:52
Frica e un lanț gros cu care sinele se leagă de el însuși pentru a se proteja de lume.
Astfel, obiectul fricii nu poate fi sinele (nu în mod direct), ci doar complementul său, lumea exterioară. La o primă vedere ea nu-i decât un mijloc de a amâna cu câteva zile inevitabilul, apoi cu încă câteva zile, până atunci când nu mai există zile, ci ore, apoi minute și tot așa până la acea perioadă infinitezimală de timp, atunci când ea încetează să mai existe.
Cu toate astea, la o confruntare ulterioară îți dai seama că trăirea asta complet irațională, gândul care nu ajunge să fie un gând propriu-zis, El e de fapt dușmanul. Te ține pe loc, la propriu sau la figurat, îți ucide orice inițiativă încă înainte să apuci să o exprimi, te paralizează. Frica este Dumnezeul tău, Demonul, Cel care îți suprimă conștientul.
Oricum ar fi, îți dai seama că nu îți poate fi frică de tine, cel ce te bagă încet dar sigur în pământ; cel mult de individul din oglindă.
wikileaks
miercuri, 4 aug. 2010, 19:01
[ sau „libertatea” pusă față în față cu Internetul ]
… „libertate” ce stă între cele mai pline de suceală ghilimele cu putință, aceeași suceală care-i prezentă în plenitudinea ei și la Ministerele Iubirii și al Adevărului [q]. Despre libertatea de exprimare este vorba, căci aparent ea este cea care doare mai tare. Sigur că informațiile legate de securitatea națională sunt secrete ce în mod normal ar trebui să asigure păstrarea libertăților individului, fie el român, american, englez sau chinez – fiecare din arhetipurile de indivizi menționați anterior percepând acest fenomen al libertății după cum a fost educat, îngrădit fiind de mentalitatea neamului propriu; să nu credeți că m-am trezit eu pe partea greșită a pernei și m-am hotărât să iau peste picior toată nația chineză, nici vorbă.
Totuși, problema de față are nevoie de un fir care să argumenteze situația și să o facă cât mai limpede cu putință. Astfel că, dacă o entitate X deține un anumit secret, fie el de importanță individuală, națională, globală sau (inter)galactică, acea informație își pierde calitatea de secret în momentul în care a fost adusă la cunoștință publicului. Este de altfel și cazul site-ului Wikileaks, care fix cu asta se ocupă, mai exact cu dezvăluirea informațiilor pe care diverși incompetenți din aparatul de conducere al SU nu-s în stare să le protejeze. Și uite așa am găsit o arie în care Statele Unite ale Americii s-ar putea să stea mai prost decât România… dar nu se știe niciodată. (mai mult…)
vimium
vineri, 30 iul. 2010, 20:19
Știm cu toții că web-ul, mai exact navigarea – cunoscută și drept surfing, pentru cei care vor să încerce impresia mai mult sau mai puțin aparentă a practicării unui sport extrem – lui a devenit în ultimii ani o parte esențială din folosirea calculatorului; vă rog, o mână virtuală sus cei care deschideți un browser fix în momentul în care sistemul de operare proaspăt deschis așteaptă comenzi din partea dumneavoastră… sau este deja deschis în momentul revenirii din sleep/hibernare. Și mai ridicați o mână cei care aveți mai mult de șasă tab-uri/ferestre (toate frumoase) de browser deschise în mod normal – sper că aveți două mâini libere, perverșilor, că doar Internet-ul pentru pornoșag există.
Având în vedere că am lămurit problema dureroasă încă din capul locului, urmează să găsim o rețetă care va rezolva toate grijile lumii, de la foamete până la (im)posibilitatea călătoriei în timp. Și cum orice problemă mare se rezolvă prin spargerea ei în probleme mai mici (aceasta din urmă și apoi legarea părților componente fiind la rândul lor probleme importante) , vom începe prin două elemente cheie. (mai mult…)
google analytics și relevanța
luni, 9 aug. 2010, 19:17
Astăzi am de gând să fac ceea ce n-am mai făcut de mult timp: voi da o privire prin lista de keyword-uri de la mărețul Google Analytics și, în funcție de relevanța rezultatelor – mai bine zis de lipsa relevanței lor -, voi publica aici una sau două căutări, sau poate mai multe, plus minus niște comentarii, după gusturile autorului.
Apoi vom ajunge la concluzia cum că ori Google Analytics e complet inutil din punctul de vedere al informației oferite mașinăriei de marketing din spatele Cărămizilor din Perete™ – mașinărie care-i sublimă, cu mențiunea că lipsește cu desăvârșire -, ori blog-ul meu duce lipsă de SEO. Fiindcă, să ne înțelegem, SEO e tot ceea ce contează pe Interneți, nu conținutul sau alte tâmpenii de genul.
Să începem astfel cu primul loc: