hello, mirror

marți, 20 feb. 2007, 21:28

[– so glad to see you my friend, it’s been a while…]

M-am săturat să tot repet cuvinte pe care tu – da, despre tine era vorba; degeaba te ascunzi de adevăr, e chiar în faţa ta – te faci că nu le înţelegi. Oglinda s-a spart când am stăruit în faţa ei, din cauza reflexiei de plumb. Am încercat să mă întorc, să îl schimb, dar m-a bântuit şi m-a lovit ca un val al unei furtuni venită din altă lume.

Iar tu nu poţi schimba nimic, la fel cum nici eu nu aş putea să fac asta. Nu te cunosc şi nu pot avea încredere în tine, nu eşti decât o altă reflexie a realităţii, oglindă care apare şi dispare, lăsând urme vagi ale unei existenţe obscure, dar apăsătoare. Dacă ţi-am greşit cu ceva vreodată, să ştii că te-am iertat.

I’ll never hurt you again.

plătica sferică

duminică, 18 feb. 2007, 17:10

[sau sfera cea plată]

Mare e Doamne plasa Pământului, plasă care ne acoperă pe toţi, fără excepţii. Şi fiindcă tot e ea aşa mare, de-a lungul timpului a fost umplută cu nişte chestii care mai de care: unii oameni mai bătrâni, alţii mai tineri, site-uri mai decente, altele mai indecente, unele foarte faine şi altele… Să nu spunem cum. Cert e că nişte plictisiţi n-au avut ce face şi, în timp ce stăteau ei pe veceu, au zis „mă nene, eu tare am senzaţia că de fapt planeta asta a noastră e plată”.

Argumente? Păi dacă era sferică, în mod sigur plasa vărldvaid nu avea cum să o cuprindă. Dar să nu uităm că guvernul (acum nu ştiu la care guvern se referă… guvernul american, rus sau guvernul Tăriceanu, cred că nici ei nu ştiu) a pus la cale o mare conspiraţie şi ţine secret faptul că Pământul e un fel de masă de ping-pong înconjurată de un perete înalt de gheaţă. Dar mai ales, pozele din spaţiu sunt trucate iar sateliţii sunt de fapt turnuri înalte care recepţionează şi emit semnale. M-am liniştit.

Argumente ştiinţifice nu există, fiindcă respectivii au slabe şanse să fi absolvit ciclul gimnazial. A, şi să nu uit… READ THE FSCKING FAQ!!! 😆

valentine’s day post.

miercuri, 14 feb. 2007, 16:29

Să vă spun ceva, da’ repede-repede că mă grăbesc. Am şi eu RSS Reader d’ăla mişto (de la gugăl) şi vă urmăresc blog-urile (nu ştiu dacă voi îl urmăriţi pe al meu, sper totuşi să citiţi însemnarea asta 🙂 ). Şi uite aşa am deschis adineauri pisiul şi am dat pe feed reader. Cu ocazia asta, aş vrea să le adresez bloggerilor câteva cuvinte: da doamnelor, domnilor, domnişoarelor, ştiu şi eu că astăzi este 14 februarie şi toată lumea iese în oraş să cumpere cadouri neînsemnate pentru persoana iubită. Dar zău (şi acum urmează partea serioasă), sunt o groază de alte lucruri interesante pe lumea asta, mi se fâlfâie de sărbătorile comerciale importate de la popoare, vezi tu, mai civilizate! Sunt curios câţi o să scrieţi despre Dragobete.

Dar pentru a fi şi eu în ton cu moda, am făcut un post dedicat acestei zile minunate, zi în care norii se plimbă lin pe cerul de plumb. Da măi, vă iubesc pe toţi! Cu toate acestea, în scurt timp vă voi părăsi pentru a reveni în universul pervers al ecuaţiilor.

Mâine bag post-ul ăsta în rezervă şi îl scot la lumină la anul pe vremea asta, pentru a vă readuce aminte că nu e nevoie de astfel de ocazii pentru a arăta cât de mult iubiţi voi. Pff…

„ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:”

duminică, 11 feb. 2007, 14:34

Îţi mulţumesc din tot sufletul! Ştii şi tu că binele şi răul, adevărul şi minciuna, iubirea şi ura, toate astea nu au valoare decât în creierii noştri tociţi de atâta uitare de sine… şi de ceilalţi. Aş fi vrut să îţi mai spun ceva, dar vocile mi-au spus să tac.

Marii poeţi şi filosofi râd spre soare. Chiar şi eu, aşa mic cum sunt, simt că afară e mai cald ca de obicei.

bill mi-e antipatic. (2)

sâmbătă, 10 feb. 2007, 19:08

huh?

Triangle Powers SoftWare