cyfer’s sin, 05.01.2007, Big Mamou
joi, 4 ian. 2007, 23:48
Salut! LA MULTI ANI!! Nu va odihniti prea mult dupa revelion pentru ca avem: Concert CYFER’S SIN Vineri – 5 Ianuarie – ora 9 club: Big Mamou bilet: 8 RON Componenta (dupa mult timp, este cea originala): Doru Diaconu: tobe; Alex Lambrino: bas; Cyfer: restul. Deschiderea va fi asigurata de X-PLOD (o excelenta trupa de pushtani) Va asteptam Cyfer www.cyfer.ro
Concert de la care Spaicul nu va lipsi şi cu care îşi va încheia minunata vacanţă. Seeya there!
Damn, I missed this part a lot when it came to blogging. 🙂
2007
marți, 2 ian. 2007, 21:03
Primul post pe anul ăsta, sper că nu şi ultimul. Mi-e lene să stau să scriu ce am făcut până acum în vacanţa asta (dacă e totuşi cineva interesat de „peripeţiile de revelion”, use your imagination), dar fac un efort şi voi încerca să schiţez ce urmează: matematică, fizică, java, curăţat jeg de pe chitară, blues, more blues, even more blues, jazz. Pe termen lung: bac, facultate, ceva rahat, viermi, organe ciudate, lichide dubioase şi nu în ultimul rând mult-mult-mult metafizic.
Acestea fiind spuse, eu mă retrag în sfera mea îngustă, la ceva Liquid Tension Experiment. Vă urez un an nou diferit de cel care a luat sfârşit şi altfel decât cel care încă nu a început.
6:00
miercuri, 20 dec. 2006, 20:34
Cu ocazia sărbătorilor de după dimineţile depresive, ţin să (vă) mulţumesc tuturor eventualilor cititori (mai ales mie, eu fiind cel mai aprig fan al meu) pentru toate urările de bine şi de rău (incluzând aici şi eventualele ameninţări cu moartea) şi vă doresc asemenea şi vouă. Vă pup pe toţi (alter-ego-ul meu a decis să se abţină), ne vedem la anul şi la mulţi ani. (The pain) inside, Coming outside.
I know all about the honor of God, Mary Jane.
ţară dragă, almost 2007…
joi, 30 nov. 2006, 22:30
Sunt obosit. Iar timpul trece pe lângă mine zâmbind ironic. Dacă ar fi să adopt un ton pesimist, probabil aş spune că viaţa mea a devenit o simplă rutină. Dar nu am de gând să afirm aşa ceva, nu sunt nici eu convins de asta. Fiindcă tot stăteam astăzi de vorbă cu dirigintele (acelaşi diriginte care intra în clasă plin de nervi acum ceva timp) despre quarci şi alte minunăţii, mă gândeam ce viaţă grea duc ei acolo în viaţa lor subatomică şi cât de greu o fi să ţii tot universul ăsta laolaltă. Nu ştiu cum o fi, dar e drept că uneori problemele de fizică pot deveni destul de împuţite.
Şi parcă trăiesc într-o mică stare de extaz, proprie mie, şi mă simt intangibil şi nu îmi fac griji în legătură cu nimic fiindcă totul vine dintr-o inerţie inexplicabilă. Nu ştiu cât de des o să mai dau anul ăsta pe aici, despre concerte foarte probabil că nu o să mai scriu prea curând (deşi mâine cică ar cânta Nightlosers în Backstage), iar filosofări împuţite de subsol nu ştiu dacă mai am timp să fac (deşi…). Cât despre viaţa personală, stau şi mă întreb.
În ultimul timp am ascultat şi muzică, dacă asta contează în vreun fel. Şi sar dintr-un subiect în altul şi revin la părerea mea de anul trecut despre minunata zi de mâine, care trezeşte în mine un vag sentiment patriotic. Iar la anul cică o să devin „cam cetăţean european”, adică un fel de „egal cu ei”, dar totuşi român, deci un picuţ abia ieşit din barbaria comunismului. Hm… toate la timpul lor. Până atunci…