pauza
luni, 20 feb. 2006, 20:09
… been listening to a lot of prog rock lately. Adica Rush – A Farewell to Kings si Aphrodite’s Child – 666 (un album foarte psihedelic, excelent, despre Apocalipsa, asa cum e vazuta de Ioan, dar nu numai). Astea doua si Ayreon-ul nelipsit din playlist-ul meu. Stau si ma gandesc ca mai am destul (iar criza asta de timp ma omoara, ‘tu-i), o gramada de Rush plus alte muzici de genul asta. A, si blues-ul cel de toate zilele, condimentat cu un pic de rock’n’roll baby! din cand in cand.
in rest… scoala, mancare, somn, chitara, blues, RGC, deviantART si cam atat, intr-o ordine arbitrara. We’re getting back to routine…
Am uitat sa le urez „iubiti-va mult” indragostitilor (ca tot o fo Valentine’s Gay), distractie placuta in zilele astea de primavara (s-a facut frumos afara, a trecut iarna… oare a trecut?) si sanatate si virtute si s-avem ce bea si ce manca, ca belele curge garla.
David Gilmour – Island Jam
sâmbătă, 24 dec. 2005, 12:04
Cu ocazia turneului sau, a craciunului si a lansarii „on an island” (cand o fi si lansarea aia ca eu nu stiu nici o data), bla bla, David Gilmour a pus pe site-ul lui un video cu o filmare de la un jam session, o melodie numita Island Jam. Melodia e disponibila atat in format video cat si audio.
Windows Media (High Quality): click
Windows Media (Low Quality): click
Pentru mai multe informatii, http://www.davidgilmour.com . Toata treaba e valabila pana pe 27 decembrie. Sariti pe el, ca merita!
last.fm profile
sâmbătă, 10 dec. 2005, 12:54
si uite ca mi-am facut si cont pe last.fm. Desi imi vine greu sa cred ca sta cineva sa se uite la ce preferinte am eu in materie de muzica, as zice ca e un mijloc destul de bun de a-mi aduce aminte ce si cat de mult ascult. Sper…
Dream Theater – The Dark Side of a Dream
duminică, 20 nov. 2005, 16:22
Am aflat acum ceva timp (de pe metalfan parca) despre un concert Dream Theater, tinut de ei prin Amsterdam. Dupa aia am inceput sa citesc pe diverse site-uri cum ca „Dream Theater is a souless band, they can’t play Pink Floyd” si alte aberatii care m-au facut sa imi pun o serie de intrebari. inca stau si ma intreb care e idiotul (scuze pentru catalogare, nu ma puteam abtine) care ar putea compara Dream Theater cu Pink Floyd, mai ales ca e diferenta intre formatiile astea doua ca intre clima de la poli si aia ecuatoriala. E adevarat, Dream Theater au influente Pink Floyd si se vede, dar pe langa DT as mai putea enumera 10-20 de formatii cu influente Floyd. N-am de gand sa stau sa fac asta, asa ca voi trece in paine.
Desi n-am fost acolo sa vad concertul (si despre bootleg-uri nu zic nimic, fiindca e ilegal cica), am auzit foarte bine cantarea, cat de clar posibil. E vorba despre un Dark Side of The Moon cantat cap-coada de Dream Theater, asa cum a fost el scos de tata lui, adica nea Pink Floyd (nus care dintre membri e Pink 😛 ). Totul incepe cu un Speak To Me care seamana perfect cu ala original. Pe Breathe chitara se aude foarte bine, acompaniata de un slide facut de Jordan Rudess, cu o octava mai jos decat originalul. Despre On The Run nu e mare lucru de spus, decat ca se incearca atingerea atmosferei aleia, cu toate efectele posibile (inclusiv sequencer-ul, care se aude mult mai clar ca pe varianta PF). Time e ok, bass-ul se aude foarte tare, e bagat in fata in asa fel incat sa dea un feeling aparte; tot aici LaBrie incearca sa cante „tipat” pe strofa si foarte moale pe refren, m-a atins in mod pozitiv treaba asta. Pe Great Gig In The Sky domnisoara Theresa Thompson baga improvizatii vocale de finete (tin sa precizez ca absolut nimeni n-a reusit sa o egaleze pe Clare Torry la capitolul asta, cel mai bine suna tot varianta de album a melodiei). Money se aseamana mult cu originalul, cu deosebirea ca s-a bagat mult mai mult distors pe chitara, la fel ca si pe Any Colour You Like. Us & Them nu pot sa spun ca m-a impresionat cu mare lucru, doar acompaniamentul vocal pe refren e foarte stufos, dand nastere unei atmosfere foarte apropiate de un concert Floyd. Brain Damage/Eclipse incheie cu succes varianta asta de DSOTM, cu un pic mai mult distors pe chitara, dar feelingul e pe masura.
Daca vreti Pink Floyd, ascultati Pink Floyd (si daca va duceti la vreun concert Floyd sa imi ziceti si mie unde se tine si cat costa, nu de alta dar nu as vrea sa ratez asa ceva). Nimeni inafara de Waters,Wright,Gilmour si Mason nu va reusi sa faca un album Floyd sa sune intr-adevar floydian. Despre ceea ce au cantat Dream Theater pot sa spun doar ca mi-a placut. Se vede inca o data ca oamenii sunt muzicieni adevarati si fac treaba in mod impecabil (nu fac reclama la detergenti). si credeti-ma ca nu ma plateste nimeni sa spun ca mi-a placut cum au cantat, prost oricum nu aveau cum sa cante. Doar ca nu e Pink Floyd, ci doar un „Dark Side of The Dream Theater”, adica un DT mai lent si mai moale.
Guitar Rig 2
joi, 17 nov. 2005, 18:10
Astept de ceva timp incoace Guitar Rig-ul asta, cu un 2 mare in coada. Nu de mult timp, ci de cand tot ii fac astia de la Native Instruments reclama. A, apropo, demo-ul de 29MB se gaseste pe pagina asta, impreuna cu o prezentare a produsului. Bineinteles ca exista limitari de folosire a soft-ului (trial de 30 de zile, imposibilitate de a incarca si salva preset-uri. Sa nu uit de enervanta limitare de 30 de minute de cantat, dupa care poti sa-l inchizi linistit. Dar deh, e demo) in varianta asta, dar elementele principale de functionalitate sunt aceleasi.
Pentru cei care inca nu au auzit de Guitar Rig, este vorba de un program de procesare audio pentru chitare, adica bagi chitara in line-in-ul placii de sunet si o faci sa sune decent. De fapt cu un laptop si o placa de sunet buna, poti face destul de multe lucruri interesante atat pe scena, cat si in studio. E o alternativa la procesoare si pedale de efect (desi scula analogica tot scula analogica ramane), binevenita as spune.
Ce aduce in plus fata de predecesorul sau? Pai vine cu efectele pe care le avea si prima versiune, plus niste simulatoare de amp extra, cateva (destul de multe) efecte noi, printre care: gain booster (chiar mai simplu decat treble booster-ul care exista si in primul guitar rig), inca un compresor, de data asta ceva mai la mintea cocosului, plus niste chestii care modifica sunetul intr-un mod extrem de ciudat, adica niste efecte care iti transforma rig-ul intr-un synth in toata regula, efecte de care nu cred ca ma voi atinge vreodata. Dar ca sa dau o idee, m-am uitat peste preset-uri si unul din ele transforma totul intr-o chestie care suna a house, sau ceva de genul asta. La capitolul amp sim-uri, dintre noutati tin sa mentionez un sim al celebrului JCM800, un head de jazz, un amplificator pentru bass (da, s-a imbunatatit mult suportul programului pentru chitara bass) si cireasa de pe tort (cel putin pentru mine): za Fender Tweed amp, adica un blues machine care pe mine m-a satisfacut la maxim.
Mai adaug la toate astea faptul ca noise reduction-ul intr-adevar functioneaza de data asta, e vizibil imbunatatit (principalul plus din punctul meu de vedere, fiindca nu puteam suporta fasaitul oribil pe care il aveam in versiunile anterioare). Rig Kontrol-ul (adica foot controller-ul) cica ar fi fost si el imbunatatit, dar nu am lucrat niciodata cu asa ceva, asa ca nu pot spune mare lucru despre el. Cert e ca posesorii unui PC sau al unui Mac (de preferat cel din urma) cu o placa de sunet cat de cat buna, preferabil ceva de la M-Audio, pot lucra fara probleme cu programul asta, care poate chiar bate un procesor digital „clasic” la unele capitole. Ã…a¢in sa spun ca distorsurile nu le-am acoperit, oricum nu cred ca sunt punctul forte din moment ce nici un procesor digital nu poate scoate un distors care sa sune natural. Well… just plug that stuff and hit the fucking strings 😀 . Eu chiar imi mai gasesc vreo doua jam track-uri pe care sa ma joc in continuare.