A venit Vijelia
vineri, 16 sept. 2005, 18:04
Daca altii au scris despre asta eu de ce n-as face-o? Totusi, de ce sa imi obosesc dejtele? Eh, nu conteaza.
Artistii adevarati, cei care promoveaza intotdeauna valorile spirituale si ajuta la evolutia speciei si rasei umane si a tarii si a poporului (ma refeream la neamul romanesc), mintile luminate, geniile creatoare, vor avea intotdeauna un loc de cinste… la doi metri sub pamant. Daca Eminescu avea un singur dor, si anume ala de a da coltu’, deh, avea motive bine intemeiate.
Pe un post de televiziune la care nu ma uit, intr-o zi pe care nu o voi mentiona, la o ora la care nu ma uit la televizor, ruleaza o emisiune la care m-am uitat mai mult trecator, dar e mai putin important cum m-am uitat eu. E vorba despre aventurile familiei Vijelie, a carui membru si cap este insusi marele Vali Vijelie (cred ca asa il cheama), legendarul cantaret, interpret si compozitor? de mane.. stop. Recomand sa va uitati macar o data ca sa stiti in ce tara traim, nu de alta. E de-a dreptul mancata-s sufletelul tau ce se intampla acolo, eu nu pot exprima in cuvinte. Totusi… bullshit. si mai ales penibil.
Dar spun sincer ca mi se rupe pixul de ce fac ei acolo. Sa fie sanatosi. Daca le-am facut pana si eu reclama atunci merita… Nu stiu ce, va decide probabil gloata de roacheri nervosi 🙂 . A, da, si imi cer mii de scuze pentru faptul ca am pus numele lui Eminescu si cel al lui Vijelie in acelasi articol. Sunt doar doua extreme, total opuse.
Raul involburat
luni, 18 iul. 2005, 14:07
„…scoala fiule din pat, ca ne-a venit raul in casa” Listening to: Kansas – Dust In The Wind
Omul simplu, ala cu vite si oi, stranepotul lui Stefan cel Mare, zice ca ne-a batut Dumnezeu. Eu stau si ma intreb ce am facut noi (sau mai bine zis ce au facut aia pe care i-a lovit) mai rau ca altii ca sa ne bata si ma intreb degeaba. Si totusi (fiindca nu sunt de acord deloc cu expresia „ne bate Dumnezeu”) ni s-a dat o lectie buna, lumea parca s-a mai trezit un pic din moleseala aia cauzata de demisia guvernului si hotararile cu alegerile anticipate, la stiri mai apare si altceva decat „gigi a omorat-o pe geta”, poate asa da al de sus sa mai ajunga banii prin locurile in care trebuie (fiindca pana acum n-am auzit sa fi ajuns apa in casa – „bordeiul”, vila, sau cum vrei sa ii spuneti – vreunui politician, ci doar in casele unor oameni care au muncit o viata intreaga). Mie imi place sa privesc partea buna a lucrurilor intotdeauna. Nu pot sa spun decat ca Ceausescu e de vina, fiindca a murit prea devreme, fir-ar mama lui. N-a apucat sa termine amenajarea apelor curgatoare importante (fiindca pe spatele nostru se apucase si de asa ceva, era un proiect ambitios, deh…), in schimb s-a bagat ca prostu’ in bataia gloantelor, el e de vina, cu siguranta. Dar destul cu politica.
Nimic mai simplu decat sa stai la televizor, sa vezi reportajele si sa iti imaginezi cam ce a fost pe acolo. Ma intreb (din nou, ca omul nestiutor) totusi ce au simtit saracii oameni, doar o curiozitate de-a mea. Ca atunci cand vin apele peste tine numai calm nu poti sa fii. Imaginati-va un parau plapand care se umfla undeva in munti si ajunge in sat si face prapad (nu neaparat in satul propriu-zis, heh). „O fost rupiri di nori”, zice un batranel de vreo 83 de ani, dupa care adauga ca de cand se stie el nu a vazut asa ceva si isi face o cruce ca un om credincios ce e. In acelasi peisaj „apocaliptic” (cum spune doamna de la stiri) se vad cum curg pe rand o masina, vreo trei cai (care scapa) si inca o masina. Eu nu vad nimic apocaliptic in toata chestia asta, e doar o joaca a naturii. Dupa care incep zvonurile, ala cu tabara izolata (care s-a dovedit a fi adevarat), inca unul cu un om care s-a inecat incercand sa isi salveze 250 de milioane de lei din masina (pe asta il iau ca pe o gluma inca, iar la stiri n-am avut timp sa ma uit ca sa vad cat de adevarat e). Eu n-am vazut decat niste pomi pe rau si masinile decat a doua zi (cand s-au mai linistit lucrurile).
… un Voronet involburat, altul linistit si ramasitele unei masini
Nu pot sa spun cu exactitate cat de mult exagereaza presa. Poate ca un pic, acolo. Mi-era frica sa nu pot sa ajung acasa din cauza problemelor, dar nu a fost cazul, fiindca am fost cu masina. Caile ferate erau intr-adevar distruse pe anumite portiuni (chiar sunt curios in cat timp o sa le refaca) dar drumurile mi s-au parut ok. Cu mici exceptii. In Bacau a trebuit sa ocolesc orasul fiindca podul nu era intr-o stare prea buna, pe la Adjud, pe pod, se circula alternativ pe ambele sensuri, pe podul peste Siret se circula pe un singur sens (si se vedea ca raul are un debit monstru) iar podul peste Buzau e distrus de mai mult timp, asa ca am ocolit vreo 50km prin Berca (localitate care nu-mi zice nimic, dar asa se numea). In rest, pe la Trotus si Siret se simtea un miros deranjant de mal si pe ambele parti se vedeau iazurile formate (inclusiv in casele oamenilor), acopereau cam un sat intreg… peisaj care nu a facut altceva decat sa ma puna pe ganduri.
Si am ramas pe ganduri pana in ziua de azi. Heck, pot sa ma consider fericit avand in vedere ca am fost la cativa pasi de belele, m-au ocolit toate si totusi am vazut cam tot ce se putea vedea. Ahem… a relatat de la fata locului spaicu.
…imi aduce aminte de ce ziceam mai demult. Sfarsitul lumii chiar a inceput de ceva timp, dar nu pot sa spun ca asta e un semn concret.
Welcome to the jungle
duminică, 29 mai 2005, 15:21
Rise and shine everyone, vara a venit pe meleagurile noastre de vis, soarele ne arunca un zambet idiot de pe cer (intre doua ploi si un fel de tornada, mai mica), sezonul de imperechere al porumbeilor e gata sa inceapa (yeah right) si jungla noastra numita Bucuresti prinde viata intr-un mod miraculos in fiecare zi.
Javra aia cu trei picioare din fata blocului se enerveaza la fel de tare cand incep sa imi bat joc de ea de la geam, ba chiar are si tupeul sa latre la mine cand ies sa duc gunoiul, ceea ce ma duce inevitabil la gandul diabolic de a cumpara niste otrava gustoasa de soareci. Poate asa catelul ala o sa imi trimita o vedere cu el, Hendrix si Lennon fumand marijuana printre norisori, ca in fata blocului meu nu are ce cauta. Atata timp cat potaia nu are acte de adoptie & stuff (desi primeste mancare de la o femeie nebuna care mai are in ingrijire vreo 10 pisici in fata blocului, nu la ea in casa, sa le pupe sub coada) nu poate nici organizatia de protectie a mamii lui sa imi zica ceva daca ii mai rup inca un picior. Where the fuck are you, Basescule? Ai ajuns presedinte si ne-ai uitat…
O alta consecinta a caldurii care a inceput sa se lase in jungla asta numita Bucuresti e mizeria. Gunoaie peste tot frate! Gunoaie care in combinatie cu praful si poluarea specifica (venita de la masinile de acum 20 de ani) te ajuta sa iti pui capat zilelor incet, dar sigur. Face plimbarea prin centru un adevarat calvar, plus ca rahatul de pasare nu te lasa sa stai nici macar pe o banca in Cismigiu. Cireasa de pe tort e reprezentata de aurolacii care se scalda in lac, Dambovita sau in fantanile de la Piata Unirii (mai nou au pus niste baieti sa pazeasca pisatoarele alea) si de „muncitorii” din tramvaie si autobuze (cersetori si ciorditori la un loc). Ce mai, imi vine sa fug din orasul asta, doua saptamani undeva departe ar fi o adevarata binecuvantare.
… dar nu ma plang. Sunt doar unul din aia multi care suporta chestia asta 🙂 .