spyked bricks in the wall

„hella”!

S-ar putea să mi se pară, dar în timp ce politicienii îşi bat capul cu toate nimicurile, lucrurile put de-a dreptul în capitala asta. Azi-dimineaţă am făcut jumătate de oră cu tramvaiul până la piaţa unirii (2x normal time), din cauza câtorva probleme… minore (sarcasm included):

• Pe diversele intersecţii pe care le face Şoseaua Progresului, se lucrează la şinele de tramvai (cel puţin pe cea cu 13 septembrie e durere);
• Traficul e deviat în locuri destul de importante din Bucureşti şi se pare că aşa vrea să rămână (pasajul Basarab anyone?);
• Am înţeles că se închide şi aeroportul Băneasa pentru o perioadă de vreme, deci vecinul său din Otopeni va fi oleacă (sarcasm included again) mai aglomerat;
• Formula mă-sii! Magheru, Libertăţii;
• You name the rest. Mai sunt câteva lucrări de reparaţii (yes, yes, even more sarcasm) care se fac prin oraşul ăsta.

Oh boy. Screw you guys, I’m going home!

oi fi eu prost,

dar nu m-am lăudat niciodată cu asta.

Ca un viitor absolvent de liceu ce mă aflu, am luat astăzi parte la o aşa-zisă prezentare a ofertei educaţionale a unei universităţi dinafară (al cărei nume nu mi-l amintesc, ceva legat de finanţe). Doi reprezentanţi străini ai institutiei respective plus un absolvent român şi-au făcut prezenţa în amfiteatru, după care românaşul nostru a început prin sondaj să întrebe cine ce vrea să facă. Ajungând la banca în care stăteam eu şi nişte colegi am primit o întrebare ca o palmă peste faţă: „Voi nu vreţi să faceţi nimic, nu?”. Să-mi fie cu iertare, un răspuns corect la această întrebare ar fi fost: „Dar nevasta ta ce face, mă mai caută?”. M-am abţinut, normal.

Mă enervează atitudinea unor – dar vai! – intelectuali cu aere de superioritate. Domniile lor au venit să îşi prezinte produsul (al naibii de scump, dar să spunem că asta e o altă mâncare de peşte), nu să mă întrebe la ce facultate vreau „să aplic” (termen incorect folosit, domnule! Simplul fapt că ai urmat facultatea înafara ţării nu îţi dă dreptul să îţi uiţi limba. „to apply” != „a aplica”). Trecând peste asta, mi-e silă să aud discursuri în care se repetă la nesfârşit gargară de genul „totul depinde de tine, nu de altcineva” (putea măcar să îmi spună o noutate) şi alte bla-bla-uri despre ceea ce trebuie „să învăţ”. Dacă era inspirat îşi dădea seama că învăţatul are loc cel târziu în liceu; în învăţământul superior se foloseşte termenul „a studia” (nu, nu au acelaşi sens).

Deci prefer să nu „aplic” la vreo universitate de la vest de Tisa. Rămân în Românica mea, împreună cu încuiaţii ăştia comunişti.

windoza şi piraţii

Vroiam să mă abţin de la a comenta articolul de pe The Inquirer. Pentru mine vorbele lui Băsescu au fost de la început clare, omului nu i-a fost ruşine să ascundă un adevăr, oricât de neplăcut ar fi el. Totuşi, bucata din articol care se regăseşte mai jos m-a pus pe gânduri:

[…]. He [Băsescu] claimed that all this piracy „ten years ago” was an investment in Romania’s friendship with Microsoft and with Bill Gates. Gates didn’t say a dickey bird as we suspect it was not the sort of thing that he wanted to hear. We would have thought that Gates would not have supported any piracy in any country even if it helped the nation get where it was today.

Nu domnilor, haideţi să vă explic cum stă treaba. Gates nu a avut ce comenta la faza asta. Nu ştiu cât la sută din angajaţii Microsoft sunt români (sunt sigur că există statistici pe undeva), dar ştiu că procentul nu e deloc mic, având în vedere că se vorbeşte multă limbă română pe acolo. Acestea fiind spuse, pirateria de la noi nu a ajutat numai tehnologia românească, ci a adus Microsoft în stadiul actual; îndrăznesc să spun că aspectul ăsta a contribuit într-o măsură demnă de luat în considerare. În condiţiile în care România are un sistem educaţional făcut praf, o groază de tineri au piratat şi au învăţat, pentru ca apoi să fie racolaţi din facultăţi de vreo firmă dinafară, fie ea Microsoft sau alta.

… asta pentru a nu mă lua de basherii de pe slashdot, deoarece n-are sens să îmi fac nervi pentru nimic.

cartela lu’ peşte

După modelul binecunoscut de la noi din ţară, instituţiile publice iau întotdeauna decizii, una mai proastă decât alta. Şi pentru ca banii să nu se ducă pe lucruri utile, primăria din sectorul x a urbei y a finanţat liceul z în vederea dotării elevilor cu cartele magnetice, pentru un mai bun control al programului micului învăţăcel, fir-ar mă-sa a naibii de infractor! Nu dormeau ei noaptea dacă nu ştiau la ce oră intru şi ies din liceu.

Idei mai bune nu aveaţi. Felicitări! Cred că Orwell tocmai s-a întors pe partea cealaltă a rămăşiţelor cavoului cu ocazia asta.

„castelul lui drăculea” for sale

După varza cu Peleş, normal că a ieşit urât şi cu Branul. Adică da, era normal, că doar aşa e la noi. Şi show-ul mere mai departe chiar: pentru a ne da în stambă până la capăt, pfuai române, ţine-te bine că ai apărut pe <a target=”_blank” title=””Dracula’s Castle” For Sale In Romania” href=”http://slashdot.org/articles/07/01/09/0137249.shtml”>sleşdot şi pe telegraf! Interesele lu’ nea Dominic al Habsburgilor au fost clare, adică să (ne) vândă (nouă sau altcuiva) frumuseţe de monument, care de fapt e (a fost) al nostru.

Să-mi fie iertat punctul de vedere cam comunist (e, pe naiba), dar nu cumva chestia aia trebuia să fie din capul locului în patrimoniu (monument şi bla-bla) şi să rămână proprietate a statului? Mulţumim încă o dată conducerii (atât cea din perioada interbelică cât şi cea actuală) pentru treaba făcută.