ţară dragă, almost 2007…
joi, 30 nov. 2006, 22:30
Sunt obosit. Iar timpul trece pe lângă mine zâmbind ironic. Dacă ar fi să adopt un ton pesimist, probabil aş spune că viaţa mea a devenit o simplă rutină. Dar nu am de gând să afirm aşa ceva, nu sunt nici eu convins de asta. Fiindcă tot stăteam astăzi de vorbă cu dirigintele (acelaşi diriginte care intra în clasă plin de nervi acum ceva timp) despre quarci şi alte minunăţii, mă gândeam ce viaţă grea duc ei acolo în viaţa lor subatomică şi cât de greu o fi să ţii tot universul ăsta laolaltă. Nu ştiu cum o fi, dar e drept că uneori problemele de fizică pot deveni destul de împuţite.
Şi parcă trăiesc într-o mică stare de extaz, proprie mie, şi mă simt intangibil şi nu îmi fac griji în legătură cu nimic fiindcă totul vine dintr-o inerţie inexplicabilă. Nu ştiu cât de des o să mai dau anul ăsta pe aici, despre concerte foarte probabil că nu o să mai scriu prea curând (deşi mâine cică ar cânta Nightlosers în Backstage), iar filosofări împuţite de subsol nu ştiu dacă mai am timp să fac (deşi…). Cât despre viaţa personală, stau şi mă întreb.
În ultimul timp am ascultat şi muzică, dacă asta contează în vreun fel. Şi sar dintr-un subiect în altul şi revin la părerea mea de anul trecut despre minunata zi de mâine, care trezeşte în mine un vag sentiment patriotic. Iar la anul cică o să devin „cam cetăţean european”, adică un fel de „egal cu ei”, dar totuşi român, deci un picuţ abia ieşit din barbaria comunismului. Hm… toate la timpul lor. Până atunci…
j’aime le bucarest
duminică, 22 oct. 2006, 20:25
Da dragilor şi dragelor, acesta este în mod oficial primul şi ultimul meu post (sau cine ştie) scris la comandă, semn clar al continuităţii comunisto-securiste pe plaiurile mioriti… de fapt nu. Cică la comanda Bumbacului voi scrie un post despre dragul meu Bucureşti, oraş în care trăiesc şi pe care îl iubesc (termenul de iubire având aici un sens legat pur de dublugândit). Să purcedem:
Trei locuri care îmi plac în Bucureşti, hard choice but here goes:
- – Strada Lipscani plină de stencil-uri aşa cum e ea;
- – palatul de lângă Cişmigiu, al cărui nume nu mi-l amintesc acum, blame my lapsus;
- – parcul ăla din faţa Ateneului, prin care trec foarte rar. (mai mult…)
elevi şi sâni
joi, 19 oct. 2006, 21:12
Azi dimineaţă pe la 7, în timp ce mă duceam şi eu ca tot omul la şcoală, am observat în aglomeraţia relativă (mai mică decât ieri, thank god) un ziar oarecare în mâna unui cetăţean oarecare. Din moment ce eu sunt cam în urmă cu ultimele ştiri, dau o privire; ce văd? Un headline mare, care sună ceva de genul: „Chiulul elevilor va fi contabilizat online. Cataloagele virtuale vor fi puse în practică.”. Pfuai, de-aia nu mi se mai întăreşte mie materia cenuşie. Şi apropo de întărit, tot în header, exact lângă marele titlu despre elevi, şcoală şi educaţie, observă spaicul poza unei fete cu bustul dezgolit; mai exact nişte lăptării de toată frumuseţea, cum şi-ar dori orice sugar în faşă (sau nu). Cică la pagina 5 more details. No, asta da educaţie!
De aici nu pot să deduc decât o singură chestie: pentru eficienţă şi randament maxim în procesul de învăţământ, elevii vor beneficia de poze cu fete semidezbrăcate în cataloagele virtuale, aceasta fiind probabil o plăcere şi pentru tăticii dornici să vadă situaţia plozilor. Nu ştiu ce măsuri se vor lua în privinţa elevelor şi a mămicilor. Sunt curios.
azi, vineri 13
vineri, 13 oct. 2006, 20:20
… trafic infernal pe Calea Victoriei şi pe Magheru. Aproximativ o juma’ de oră cu maşina (într-un caz fericit) de la Universitate la Romană. De ce trebuie să îngheţe traficul şi aşa făcut varză din tot Bucureştiul doar pentru o nenorocită de coloană oficială? 😐
despre şcoală
vineri, 6 oct. 2006, 18:35
Bună seara dragilor şi dragelor şi bine aţi revenit pe acest site pictat cu alb şi albastru. În articolul curent spaicul va trata un subiect arzător pentru noi ăştia mai mici, dar mai puţin arzător pentru guvernanţi (aici mă refer în special la recipientele pentru dejecţii) şi parlamentari. Aşadar, şcoala a început deja de vreo trei săptămâni, iar eu simt asta din plin…
…Mai repede decât m-aş fi aşteptat, nu pot să nu observ din nou atitudinea dragilor profesori faţă de noi, elevii. Sigur, dânşii au dreptate, indiferent de subiectul despre care se vorbeşte. Nici nu pot să îndrăznesc să îi contrazic, altfel mă pun rău cu stimabilii dascăli care au muncit mult să ia nota de trecere la diverse examene (ştim noi…), şi o să am probleme tot restul anului şcolar rămas. În mod invariabil, când citeşte regulamentul ăla fad, dirigintele trece tot timpul peste drepturile elevului şi ajunge la îndatoriri şi sancţiuni aplicate, fiindcă noi ştim că elevul român nu are drepturi, nu-i aşa (şi mai e şi delincvent în devenire)? Tonul cadavrului didactic este tot timpul ridicat, aprig, deoarece educaţia se poate face doar cu parul, ale naibii pramatii împuţite ce suntem noi. Învăţaţi, că vă ia muma celui de jos! (mai mult…)