vulgul face limba
miercuri, 15 sept. 2010, 18:56
Nu știu exact cum se întâmplă, dar uite că se întâmplă astfel încât istoria ne învață ceva foarte interesant: evoluția limbii – fiindcă limbile diverselor popoarelor evoluează în timp și spațiu, la fel ca popoarele însele, la fel ca oamenii ce alcătuiesc popoarele – are loc mai puțin la nivelul literar, contrar unei prime și naive observații, și mai mult la nivelul maselor. Pare normal sau nu, dar așa este, iar dacă vreun deștept cu țșpe doctorate în domeniu s-a apucat să facă un studiu care să demonstreze opusul a ceea ce vrea să arate articolul de față, îmi pare rău, îmi cer scuze anticipat, dar eu nu dau înapoi.
Voi pleca de la câteva ipoteze foarte simple și care (sper eu) au o groază de sens. În primul și în primul rând, asta grăiește intuiția oricărui om care a făcut un pic de statistică și probabilități la viața lui sau a ei, după caz: când o populație devine suficient de numeroasă – moment în care sistemul devine destul de complex încât să permită aplicarea legii numerelor mari – și acea populație manifestă o oarecare coerență la nivelul limbii, tradițiilor și așa mai departe, este evident că standardele (atunci când ele există) tind să reprezinte o simplă formalitate, mai ales când sunt făcute cu piciorul stâng, după zece beri. (mai mult…)
random xx.08.10 facts
marți, 31 aug. 2010, 12:52
N-am mai scos înșiruiri aleatoare de chestii personale de foarte mult timp [1], so here goes nothing:
- Dacă zilele trecute încă mai aveam ceva dubii, astăzi îi pot face cu conștiința împăcată parastasul verii ce tocmai a trecut. Am avut parte de una bucată vară a naibii de călduroasă, plină de plimbări (mai mult sau mai puțin scurte) în aer liber la amiază sau de stat sub aer condiționat sau fără aer condiționat, vară petrecută în mare parte în orașul ăsta blestemat.
- … nu că m-aș plânge. Am avut de lucru la câteva proiecte interesante (și mai am tot pe-atât și încă ceva pe deasupra), am citit mult mai puțin decât mi-am propus inițial, dar asta doar fiindcă gustatul din diverse alte plăceri mi-a ocupat prea mult timp.
- Între timp, mă gândesc serios să îmi achiziționez un bisturiu și să învăț a scoate coardele vocale caninelor din fața blocului. Simultan, contemplu asupra prostiei omenești – nu înțeleg cum poți hrăni un animal care nu te lasă să dormi. Câinii or aspira la condiția umană, dar în același timp unii oameni ajung să fie câini.
- Am susținut sus și tare că n-o să mai fac asta, dar iată că am făcut-o: am schimbat iar tema de WordPress. Spre deosebire de tema anterioară, Manifest are și mai mult conținut static și un look mult mai curat. Partea proastă e că nu suportă widget-uri. Partea bună e că nu suportă widget-uri – uite că se poate face un blog și fără ele.
[1]: Nu știu când, cum și de ce am renunțat la jurnalele astea (probabil din lipsă de timp). Cert e că acum patru ani pe vremea asta – one, two, three – și acum doi ani pe vremea asta – four, five, six – prestam chestii asemănătoare, complet lipsite de utilitate, dar care probabil e bine să fie aici.
china față cu proprietatea [¥]
miercuri, 18 aug. 2010, 18:11
Mă refer, bineînțeles, la proprietatea intelectuală. Nu că proprietatea în general ar fi o mare brânză în țara lui Mao, dar cea intelectuală va fi abordată cu precădere în subiectul ce urmează a fi expus aici. Pentru a face însă o introducere, remarcăm că dreptul la proprietate este într-o anumită măsură reglementat în Republica Populară Chineză (pe care în acest articol o voi denumi, într-un mod impropriu, și China; a nu se confunda cu Taiwan-ul), dar cu un scop bine determinat, acela de a aduce investitori străini. Ceea ce a și făcut în ultimii trei ani, într-un ritm amețitor.
Proprietatea intelectuală există la rândul ei în legile chineze, dar necesitatea aplicării ei este nulă, din două mari motive:
Primul motiv este acela că software-ul open-source ia și în China un avânt cât se poate de real, atât la nivelul administrației cât și în casele oamenilor. Cum iPhone-ul e prea scump pentru chinezul de rând, acesta preferă să cumpere o copie ieftină, cu un software bazat în mod evident pe Linux. Să ne înțelegem, intrăm într-o zonă în care individul nu mai fuge atât de mult după brand și chestii sclipitoare – în paranteză, nici mai în est, adică în Japonia, iPhone-ul nu se vinde prea bine din cauza tehnologiei învechite; ați citit bine, 3G e tehnologie mult învechită pentru prietenii noștri care au dat lumii arta bukkake-ului. (mai mult…)
wikileaks
miercuri, 4 aug. 2010, 19:01
[ sau „libertatea” pusă față în față cu Internetul ]
… „libertate” ce stă între cele mai pline de suceală ghilimele cu putință, aceeași suceală care-i prezentă în plenitudinea ei și la Ministerele Iubirii și al Adevărului [q]. Despre libertatea de exprimare este vorba, căci aparent ea este cea care doare mai tare. Sigur că informațiile legate de securitatea națională sunt secrete ce în mod normal ar trebui să asigure păstrarea libertăților individului, fie el român, american, englez sau chinez – fiecare din arhetipurile de indivizi menționați anterior percepând acest fenomen al libertății după cum a fost educat, îngrădit fiind de mentalitatea neamului propriu; să nu credeți că m-am trezit eu pe partea greșită a pernei și m-am hotărât să iau peste picior toată nația chineză, nici vorbă.
Totuși, problema de față are nevoie de un fir care să argumenteze situația și să o facă cât mai limpede cu putință. Astfel că, dacă o entitate X deține un anumit secret, fie el de importanță individuală, națională, globală sau (inter)galactică, acea informație își pierde calitatea de secret în momentul în care a fost adusă la cunoștință publicului. Este de altfel și cazul site-ului Wikileaks, care fix cu asta se ocupă, mai exact cu dezvăluirea informațiilor pe care diverși incompetenți din aparatul de conducere al SU nu-s în stare să le protejeze. Și uite așa am găsit o arie în care Statele Unite ale Americii s-ar putea să stea mai prost decât România… dar nu se știe niciodată. (mai mult…)
însumarea părților
duminică, 25 iul. 2010, 20:09
[ i – Flow ]
„Somnul rațiunii naște monștri”, spunea Francisco Goya. La fel și subsemnatul, în lipsa folosirii frecvente a mușchiului generator de conținut textual, a ajuns să nască monstruozități de articole, lungi cât o zi de paște; obicei la care – cu părere de rău vă anunț – nu cred că voi renunța. Am stat oleacă să mă întreb de unde și până unde am căpătat stilul ăsta de a scrie rar și mult – de fapt raritatea am înțeles-o a priori, acel „mult” mă pune pe gânduri.
Voi fi sincer, tot nu am reușit să îmi dau seama, dar bănuiesc că totul se trage de undeva din niște schimbări în experiența subiectivă și din nevoia de a explica exhaustiv idei, gânduri și concepte; contrar unei prime impresii, divagațiile, chiar și cele grosolane, au un rol esențial în a contura o idee și mai mult, în a duce către o înțelegere mai profundă a subiectului despre care se discută. (mai mult…)