„castelul lui drăculea” for sale
marți, 9 ian. 2007, 19:07
După varza cu Peleş, normal că a ieşit urât şi cu Branul. Adică da, era normal, că doar aşa e la noi. Şi show-ul mere mai departe chiar: pentru a ne da în stambă până la capăt, pfuai române, ţine-te bine că ai apărut pe <a target=”_blank” title=””Dracula’s Castle” For Sale In Romania” href=”http://slashdot.org/articles/07/01/09/0137249.shtml”>sleşdot şi pe telegraf! Interesele lu’ nea Dominic al Habsburgilor au fost clare, adică să (ne) vândă (nouă sau altcuiva) frumuseţe de monument, care de fapt e (a fost) al nostru.
Să-mi fie iertat punctul de vedere cam comunist (e, pe naiba), dar nu cumva chestia aia trebuia să fie din capul locului în patrimoniu (monument şi bla-bla) şi să rămână proprietate a statului? Mulţumim încă o dată conducerii (atât cea din perioada interbelică cât şi cea actuală) pentru treaba făcută.
apocalypse is back
duminică, 7 ian. 2007, 18:43
Făcând o mică incursiune în trecutul blog-ului, mi-am adus eu aminte cum filosofam ca dementul despre sfârşitul lumii şi bombe atomice (apropo… prietenii noştri iranieni ne fac ceva surprize… ain’t they? 🙂 ) şi cum o să se împlinească profeţiile lui Ioan cel din Noul Testament. Eh, încă nu sunt eu sigur de chestiile astea, dar fereastra cu offline messages de la yahoo mi-a dat o veste de la o persoană importantă (nu spun cine): se pare că cei de la Apocalypse Cartoons ne-au adus ceva de care mie personal mi-era tare dor.
Sfatul meu pentru cei minori, cu probleme de inimă sau pur şi simplu cu prea mult bun simţ e să nu se uite la noul episod al şobolanilor, abia scoşi de la congelat, deci fresh. I warned you!
2007
marți, 2 ian. 2007, 21:03
Primul post pe anul ăsta, sper că nu şi ultimul. Mi-e lene să stau să scriu ce am făcut până acum în vacanţa asta (dacă e totuşi cineva interesat de „peripeţiile de revelion”, use your imagination), dar fac un efort şi voi încerca să schiţez ce urmează: matematică, fizică, java, curăţat jeg de pe chitară, blues, more blues, even more blues, jazz. Pe termen lung: bac, facultate, ceva rahat, viermi, organe ciudate, lichide dubioase şi nu în ultimul rând mult-mult-mult metafizic.
Acestea fiind spuse, eu mă retrag în sfera mea îngustă, la ceva Liquid Tension Experiment. Vă urez un an nou diferit de cel care a luat sfârşit şi altfel decât cel care încă nu a început.
6:00
miercuri, 20 dec. 2006, 20:34
Cu ocazia sărbătorilor de după dimineţile depresive, ţin să (vă) mulţumesc tuturor eventualilor cititori (mai ales mie, eu fiind cel mai aprig fan al meu) pentru toate urările de bine şi de rău (incluzând aici şi eventualele ameninţări cu moartea) şi vă doresc asemenea şi vouă. Vă pup pe toţi (alter-ego-ul meu a decis să se abţină), ne vedem la anul şi la mulţi ani. (The pain) inside, Coming outside.
I know all about the honor of God, Mary Jane.
ţară dragă, almost 2007…
joi, 30 nov. 2006, 22:30
Sunt obosit. Iar timpul trece pe lângă mine zâmbind ironic. Dacă ar fi să adopt un ton pesimist, probabil aş spune că viaţa mea a devenit o simplă rutină. Dar nu am de gând să afirm aşa ceva, nu sunt nici eu convins de asta. Fiindcă tot stăteam astăzi de vorbă cu dirigintele (acelaşi diriginte care intra în clasă plin de nervi acum ceva timp) despre quarci şi alte minunăţii, mă gândeam ce viaţă grea duc ei acolo în viaţa lor subatomică şi cât de greu o fi să ţii tot universul ăsta laolaltă. Nu ştiu cum o fi, dar e drept că uneori problemele de fizică pot deveni destul de împuţite.
Şi parcă trăiesc într-o mică stare de extaz, proprie mie, şi mă simt intangibil şi nu îmi fac griji în legătură cu nimic fiindcă totul vine dintr-o inerţie inexplicabilă. Nu ştiu cât de des o să mai dau anul ăsta pe aici, despre concerte foarte probabil că nu o să mai scriu prea curând (deşi mâine cică ar cânta Nightlosers în Backstage), iar filosofări împuţite de subsol nu ştiu dacă mai am timp să fac (deşi…). Cât despre viaţa personală, stau şi mă întreb.
În ultimul timp am ascultat şi muzică, dacă asta contează în vreun fel. Şi sar dintr-un subiect în altul şi revin la părerea mea de anul trecut despre minunata zi de mâine, care trezeşte în mine un vag sentiment patriotic. Iar la anul cică o să devin „cam cetăţean european”, adică un fel de „egal cu ei”, dar totuşi român, deci un picuţ abia ieşit din barbaria comunismului. Hm… toate la timpul lor. Până atunci…