pauza
luni, 20 feb. 2006, 20:09
… been listening to a lot of prog rock lately. Adica Rush – A Farewell to Kings si Aphrodite’s Child – 666 (un album foarte psihedelic, excelent, despre Apocalipsa, asa cum e vazuta de Ioan, dar nu numai). Astea doua si Ayreon-ul nelipsit din playlist-ul meu. Stau si ma gandesc ca mai am destul (iar criza asta de timp ma omoara, ‘tu-i), o gramada de Rush plus alte muzici de genul asta. A, si blues-ul cel de toate zilele, condimentat cu un pic de rock’n’roll baby! din cand in cand.
in rest… scoala, mancare, somn, chitara, blues, RGC, deviantART si cam atat, intr-o ordine arbitrara. We’re getting back to routine…
Am uitat sa le urez „iubiti-va mult” indragostitilor (ca tot o fo Valentine’s Gay), distractie placuta in zilele astea de primavara (s-a facut frumos afara, a trecut iarna… oare a trecut?) si sanatate si virtute si s-avem ce bea si ce manca, ca belele curge garla.
sanitarium
miercuri, 8 feb. 2006, 22:14
M-am trezit azi dimineata (pe langa faptul ca am deschis ochii, si dupa ziua de azi incep sa imi pun intrebari daca chiar i-am deschis) cu una bucata de joc vechi da’ bun pe hard-disk, fiindca il am de ceva vreme (mint, de foarte multa vreme) si nu am avut timp sau chef sa il iau la bibilit. Toate bune si frumoase, dar dupa ce a ajuns propriu-zis pe suportul meu magnetic nu l-am lasat pana nu m-am trezit cu sectiunea credits in fata ochilor care nu stiu inca daca sunt deschisi sau nu 😛 . E adevarat, era mai simplu sa dau click pe butonul ala pe care scrie „credits”, dar am preferat sa nu imi stric farmecul de a juca jocul.
Intriga jocului e la inceput in ceata si voi incerca sa o explic (celor care nu o stiu) cat de clar posibil fara spoilere. E vorba de un tip care se trezeste intr-un loc cu oameni de-a dreptul dusi cu pluta (seamana cu spitalul 9, poate un pic prea mult 🙂 ), fara sa isi dea seama cine este sau ce cauta acolo. si de aici incep tot felul de aventuri care de care mai intoarse pe dos, stranii, ba chiar de-a dreptul bizare. si nu exagerez cand spun ca mi s-a parut absolut iesit din tipare tot jocul, de la un capat la altul. Desi e construit pe modelul de adventure point & click clasic, Sanitarium aduce o atmosfera aparte, intalnita foarte rar in jocurile pe PC. in primul rand ca e plin de filme, intinse pe 3 CD-uri mari si late, dialogurile sunt bine realizate, iar fundalul contribuie din plin la a da jucatorului sentimentul ala de „ce naiba caut eu aici?” pe tot parcursul jocului.
… pe langa asta, jocul a fost conceput destul de inteligent, in asa fel incat sa tina jucatorul in fata monitorului, desi unele puzzle-uri nu sunt tocmai usoare. Mie mi-au placut asa de mult incat am inceput sa caut site-uri de anagrame, mi s-a parut ca am nevoie de asa ceva. Nu numai asta, dar am stat cu foaia si creionul in fata mea (un click aici pentru un mic sample, atentie, spoilere!) tot timpul si au fost cateva situatii in care fireste ca nu m-as fi descurcat fara.
Sanitarium e unul din quest-urile alea care nu merita jucate cu un walktrough in fata. Mai mult, m-a facut sa imi pun o groaza de intrebari din care am si reusit sa raspund la cateva dupa ce l-am terminat, dar nu la prea multe fiindca ar fi stricat farmecul jocului. Sta foarte bine langa The Longest Journey, Broken Sword sau Monkey Island, desi e extrem de diferit prin ideile abordate. Ca sa dau un mic indiciu, nu mi s-a parut deloc genul de joc in care personajul principal e cel care ii salveaza pe toti si ia „za treasure”, dar nici prea amuzant nu e (asta pentru cei care credeau ca l-am uitat pe Guybrush), ba uneori e chiar un pic morbid. Atat, puneti mana pe el.
inainte sa ma intreb daca nu cumva Arjen Lucassen s-a inspirat putin din jocul asta, inchei apoteotic, cu doua cuvinte: genial! O_o
the big fuss
marți, 13 dec. 2005, 18:07
aka marele fas
Nu aveam eu mare tragere de inima sa scriu despre asta, dar uite ca o voi face. Azi a venit dirigu’ la penultima ora si ne-a spus pe un ton serios ca s-au luat masuri drastice in ceea ce priveste securitatea din scoli, bla bla, bla bla. Asta dupa ce azi dimineata m-am uitat (chiaun cum eram) la televizor si am ascultat o declaratie a directoarei de la scoala Centrala (care cred ca a fost repusa in functie), potrivit careia diriginta elevei injunghiate si portarul de serviciu vor fi sanctionati. Hai zau.
intai sa disec un pic treaba cu tipa intepata… Dupa ce o fata care oricum nu era usa de biserica intra in spital injunghiata de un criminal (drept sa spun, putea sa ma injunghie pe mine sau pe altcineva), toti incearca sa gaseasca vinovatul pentru fapta (alt vinovat inafara de omu’ cu briceagul), asa ca o destituie pe directoare din cauza faptului ca, citez: „i-a lasat pe cei doi singuri in respectiva incapere”. Azi dimineata, directoarea scolii Centrale spunea ca diriginta a fost sanctionata, iar motivul era, intr-un mod extrem de idiot, acelasi: „i-a lasat pe cei doi singuri in respectiva incapere”. Eu m-am gandit mai putin de 30 de secunde si mi-am dat seama ca singurii posibili vinovati ar fi cei de la firma de paza si securitate, care l-au lasat pe tip sa intre in incinta. And then the fucking big fuss…
si uite asa vad ca in ultima saptamana apar zilnic pe la jurnalele de stiri reportaje despre batai, amenintari, toate petrecute in scoli, de parca in unitatile scolare s-au adunat brusc toti criminalii. Da, ma iau din nou de presa, fiindca situatia asta se petrece de foarte mult timp, numai ca dobitocii abia acum au deschis ochii si au inceput sa manance rahat cu polonicul. Nu spun ca nu se intampla nimic, ci ca unii oameni, din interesul de a face senzatie si un ban in plus, fac din cacat prastie si duc spre extrem prezentarea unei stiri, astfel incat lucrurile sa para mai nasoale decat sunt. si astfel se petrec o gramada de schimbari, toate in aparenta, fiindca in esenta nimic nu se schimba in bine. Sa fim seriosi, daca vrea cineva sa ma omoare, o poate face la fel de usor si in scoala si inafara ei; o tinem tot asa si o dam in paranoia.
mai simplu ar fi sa ne controleze pe toti la intrarea in scoala… daca imi iau cutitul la mine si ma apuc sa ii injunghii pe toti? Sau poate colegul meu de banca e criminal in serie si eu nu stiu… 😐
P.S.: imi exprim dreptul la opinie, si o spun clar si raspicat. Redactorii de la Libertatea sa isi ia o vacanta lunga, fiindca sunt un pic obositi. intai sa renunte la monstruozitatile alea de la pagina 5 si la reclame la linii fierbinti si dupa aia sa discute despre filme porno facute de minorii din Romania.
o zi
joi, 1 dec. 2005, 10:52
… si inca una ca oricare alta? Cert e ca acum 87 de ani pe vremea asta se intampla ceva. Nu pot sa spun exact ce, fiindca e destul de usor sa spui „mda, s-au unit chestiile alea” si cam greu sa vezi starea in care erau toate lucrurile atunci (mai ales ca eu sunt un pic paralel cu istoria, nici macar pe-aia de la scoala, mutilata cum e ea, nu prea am chef sa o invat). in primul rand, cu 70 de ani in urma evenimentului exista o „gasca” care o tot dadea cu ideea asta nationala, s-a incercat sa se schimbe ceva inca de pe atunci dar multi nu erau de acord, asa ca ne-am procopsit cu un rege pe cap, poate fiindca nu eram inca pregatiti. Dupa aia stau si ma gandesc in ce context am facut noi unirea asta, unul nu tocmai fericit. O Europa slabita incerca sa-si revina din ameteala razboiului si noi am profitat din plin de situatie. Dupa ce prin martie Basarabia si Bucovina au avut curajul sa tipe, in decembrie s-a stabilit in mod oficial (cel putin pentru noi, romanii) unirea propriu-zisa, si nu oricum, ci cu Transilvania intrata in carti. Nu-i de mirare, ungurii erau pe o pozitie cat se poate de proasta, deci era momentul oportun sa facem pasul asta. Bucurie mare… am avut puterea sa ne bucuram desi pierdusem un pic peste 500.000 de oameni in razboi (nu tocmai putini, zic eu. Cifra exacta se gaseste aici).
Astazi nu stiu cata lume mai sta sa se gandeasca la toate detaliile astea, romanul isi atarna steagul la fereastra si gateste traditionalul ciolan de post (??). S-au cam uitat toate numele alea mari ale oamenilor care s-au zbatut pentru unire, mie nu imi vine nici unul in minte in momentul asta. Imnul lui Andrei Muresanu e pregatit sa fie cantat pe ritmuri de dance, sau mai stiu eu ce, deci avem libertatea deplina sa dam cu piciorul solemnitatii, vremurile s-au schimbat. Desi sper sa ma insel, cred ca s-a pierdut esenta semnificatiei zilei de 1 decembrie, e doar o zi in care stam acasa si sarbatorim o Mare Unire despre care nu stim mare lucru. De ce ne bucuram, din cauza unirii sau fiindca stam acasa? Nu, n-am pretentii de mare patriot, dar uneori treaba cu „doar o vorba s-ati mai spun” (asta pentru a evita vreun nume) se aplica si in alte domenii, lucru un pic cam trist fiindca trecutul e usor de observat (dintr-un anumit punct de vedere) si ne defineste si azi ca natiune.
Spuneam ca nu sunt mare patriot fiindca ma bag in aceeasi oala cu ceilalti romani, aia care nu stiu exact ce sarbatoresc azi si de ce marele tam-tam. Daca mi-as fi iubit tara asa de mult, probabil ca ma apucam sa iau in bascalie o Romanie slaba dintr-o Europa ce sta sa se aprinda (vezi Londra si Parisul), dar am decis sa dau un ton cat mai serios aberatiei mele. si inchei pe acelasi ton, cu o urare (fara nici un fel de conotatii PRM-istice): La mai mare!
ziua de maine
joi, 24 nov. 2005, 21:53
… mancat-as. si nu cu Silviu Brucan. Problema e ca eu incerc sa imi duc traiul cel de toate zilele cu un bluzan pe chitara sau in winamp, ma gandesc la ce o sa manance profesorii maine si la cum (nu) vor veni minerii in vizita prin Bucuresti; ce mai, viata e grea dar nu pot sa ma dau batut. Corneliu Vadim Tudor a fost unicul candidat pentru presedintia PRM (nu ca m-ar interesa). Nea Mitica a urmat exemplul superiorului sau si a reusit sa fie singurul candidat din liga aia din fotbal, cica la noi ar exista si asa ceva. in fine, se vede clar ca tara arde si romanul devine tot mai mare profet, clarvazator, ghicitor in castravete sau transmitator de vesti din gura in gura (ar mai fi si varianta obscena), meserii importante in neamul nostru stravechi, uitate si redescoperite in secolul XXI, cand omenirea este la ananghie. Ca sa dau un oarecare sens aberatiei mele, voi incerca sa dau doua exemple cat se poate de concrete.
Cand stati in fata PC-ului, faceti bine si gasiti-va ceva important de facut, adica ceva mai important decat sa va uitati la 0TV in timpul asta. Eu am facut prostia asta, dar am o scuza: telecomanda nu era la mine. Asa ca observ eu ca domnul DDD a invitat un om de care fireste ca n-a auzit nimeni. Respectivul cica ar avea in posesie un dispozitiv care de fapt este un software pe PC (el i-a spus dispozitiv, asa ca respect denumirea). Acel dispozitiv analizeaza un fisier audio care contine vocea stiu-eu-cui si ne poate spune daca acel om este sincer sau minte… a, pardon, daca acel om omite anumite lucruri (asa spunea domnul din emisiune). Pana aici toate bune si frumoase, dar la analiza starilor psihice ale unei persoane aflu ca „nervous” = „nervos” (in nici un caz emotionat, ci nervos) si ca „easily distracted” = „ii plac distractiile”. Äa€šsta e unul din aspectele care m-au cam pus pe ganduri (respectivul om nici nu s-a chinuit sa puna mana pe dictionarul englez-roman, deci probabil software-ul – pardon, dispozitivul – nici nu era al lui). Celalalt aspect il constituie obiectul in sine. Dom’le, de cand au aparut programe d’astea destepte si eu nu stiam? Ok, o fi el dastept, dar macar sa stiu si eu in urma caror rezultate experimentale s-a constatat ca programul ala afiseaza niste rezultate cat de cat reale. Asta e, imi reprosez ca ma uit la emisiuni de genul asta. Diaconescule, mare circ mai dai acolo, asa ca sperantele mele ca tara asta isi va reveni din prostie scad dramatic.
A doua emisiune la care am avut prostia sa ma uit in timp ce stateam la PC (si de data asta nu mai am nici o scuza. Acum imi pare sincer rau ca nu am inchis TV-ul, consuma curent degeaba) e o chestie de pe un oarecare post de televiziune care e in proprietatea unei firme oarecare de bauturi racoritoare si alcoolice. Moderatorul, un baiat tanar dar cam pe dos are ca invitat un mosulica, unul care isi face reclama la o carte. si aici vine partea cu adevarat senzationala, aia cu teoria conspiratiei (o noua manie a romanului, dar nu numai a lui, ce naiba). Mosulica sustine ca a prezis toate evenimentele alea catastrofale care au avut loc in ultimii ani (nu e singurul care sustine asta; daca stau mai bine sa ma gandesc si eu le-am prezis) si ca tot in cartea aia e prezis si al treilea razboi mondial, plus cutremure, o Romanie care se intinde pe juma’ din Europa, cu Burebista in frunte (doamne cat imi place sa infloresc, probabil ca si mosu’ a inflorit cate ceva prin carte, ca sa se vanda, nu de alta… si totusi nimic nou), deci chestii ce n-au fost inca, da’ vor fi. Pe buuune, eu nu stiam ca o sa mai fie razboaie la nivel mondial, cutremure, inundatii si mult mediatizatul sfarsit al lumii (aka Za Apocalipsa). Tataie asta n-are ce face, mai bine s-ar apuca sa aibe grija de gradina lui si de nepotei ca e mai sanatos pentru omenire decat improscatul cu cacat prin diferite emisiuni de mana a doua. si cu ocazia asta le doresc si gazdelor sa le dea faliment postul fiindca e plin de porcarii. Na ca m-am aprins si le-o zic: dobitocilor! (stiti voi care sunteti, v-ati simtit)
Lasati dracului munca si apucati-va sa preziceti viitorul, e singura cale spre pace si prosperitate 😐