Raul involburat

luni, 18 iul. 2005, 14:07

„…scoala fiule din pat, ca ne-a venit raul in casa” Listening to: Kansas – Dust In The Wind

Omul simplu, ala cu vite si oi, stranepotul lui Stefan cel Mare, zice ca ne-a batut Dumnezeu. Eu stau si ma intreb ce am facut noi (sau mai bine zis ce au facut aia pe care i-a lovit) mai rau ca altii ca sa ne bata si ma intreb degeaba. Si totusi (fiindca nu sunt de acord deloc cu expresia „ne bate Dumnezeu”) ni s-a dat o lectie buna, lumea parca s-a mai trezit un pic din moleseala aia cauzata de demisia guvernului si hotararile cu alegerile anticipate, la stiri mai apare si altceva decat „gigi a omorat-o pe geta”, poate asa da al de sus sa mai ajunga banii prin locurile in care trebuie (fiindca pana acum n-am auzit sa fi ajuns apa in casa – „bordeiul”, vila, sau cum vrei sa ii spuneti – vreunui politician, ci doar in casele unor oameni care au muncit o viata intreaga). Mie imi place sa privesc partea buna a lucrurilor intotdeauna. Nu pot sa spun decat ca Ceausescu e de vina, fiindca a murit prea devreme, fir-ar mama lui. N-a apucat sa termine amenajarea apelor curgatoare importante (fiindca pe spatele nostru se apucase si de asa ceva, era un proiect ambitios, deh…), in schimb s-a bagat ca prostu’ in bataia gloantelor, el e de vina, cu siguranta. Dar destul cu politica.

Nimic mai simplu decat sa stai la televizor, sa vezi reportajele si sa iti imaginezi cam ce a fost pe acolo. Ma intreb (din nou, ca omul nestiutor) totusi ce au simtit saracii oameni, doar o curiozitate de-a mea. Ca atunci cand vin apele peste tine numai calm nu poti sa fii. Imaginati-va un parau plapand care se umfla undeva in munti si ajunge in sat si face prapad (nu neaparat in satul propriu-zis, heh). „O fost rupiri di nori”, zice un batranel de vreo 83 de ani, dupa care adauga ca de cand se stie el nu a vazut asa ceva si isi face o cruce ca un om credincios ce e. In acelasi peisaj „apocaliptic” (cum spune doamna de la stiri) se vad cum curg pe rand o masina, vreo trei cai (care scapa) si inca o masina. Eu nu vad nimic apocaliptic in toata chestia asta, e doar o joaca a naturii. Dupa care incep zvonurile, ala cu tabara izolata (care s-a dovedit a fi adevarat), inca unul cu un om care s-a inecat incercand sa isi salveze 250 de milioane de lei din masina (pe asta il iau ca pe o gluma inca, iar la stiri n-am avut timp sa ma uit ca sa vad cat de adevarat e). Eu n-am vazut decat niste pomi pe rau si masinile decat a doua zi (cand s-au mai linistit lucrurile).

Raul involburat Voronet Paraul linistit VoronetO... masina? … un Voronet involburat, altul linistit si ramasitele unei masini

Nu pot sa spun cu exactitate cat de mult exagereaza presa. Poate ca un pic, acolo. Mi-era frica sa nu pot sa ajung acasa din cauza problemelor, dar nu a fost cazul, fiindca am fost cu masina. Caile ferate erau intr-adevar distruse pe anumite portiuni (chiar sunt curios in cat timp o sa le refaca) dar drumurile mi s-au parut ok. Cu mici exceptii. In Bacau a trebuit sa ocolesc orasul fiindca podul nu era intr-o stare prea buna, pe la Adjud, pe pod, se circula alternativ pe ambele sensuri, pe podul peste Siret se circula pe un singur sens (si se vedea ca raul are un debit monstru) iar podul peste Buzau e distrus de mai mult timp, asa ca am ocolit vreo 50km prin Berca (localitate care nu-mi zice nimic, dar asa se numea). In rest, pe la Trotus si Siret se simtea un miros deranjant de mal si pe ambele parti se vedeau iazurile formate (inclusiv in casele oamenilor), acopereau cam un sat intreg… peisaj care nu a facut altceva decat sa ma puna pe ganduri.

Si am ramas pe ganduri pana in ziua de azi. Heck, pot sa ma consider fericit avand in vedere ca am fost la cativa pasi de belele, m-au ocolit toate si totusi am vazut cam tot ce se putea vedea. Ahem… a relatat de la fata locului spaicu.

…imi aduce aminte de ce ziceam mai demult. Sfarsitul lumii chiar a inceput de ceva timp, dar nu pot sa spun ca asta e un semn concret.

Gone for a while…

sâmbătă, 2 iul. 2005, 20:12

And the title says it all. Partea frumoasa e ca nu stiu cand ma intorc, cat stau, and what exactly will lie before me where I go. Well, pot totusi sa urez tuturor o vacanta placuta in continuare 😉 . A, da, nu am valabilitate, asa ca nu o sa raspund la nici un fel de mesaje.

„…there’s nothing you can say to make me change my mind.. goodbye” 🙂 .

P.S.: mi-am luat Pink Floyd cu mine, hihi.

Planuri de vacanta

miercuri, 22 iun. 2005, 13:32

Nu suna aiurea? Totusi, cine mai sta sa faca planuri in conditiile in care oricum e vacanta, timp liber e cu gramada si activitati… heh, activitati de multe ori nu sunt si mai intervine si plictiseala/lenea. Nu pot sa zic ca am foarte multe de facut in astea trei luni, sau cate sunt ele (oricum o sa treaca foarte repede), dar cred ca sunt destule incat sa nu le termin pana incepe scoala. Here goes again:

Citit cat multe carti (Dostoevski inca ma asteapta in biblioteca, si tin neaparat sa fac rost de 1984 a lui Orwell). Sa imi fac o tehnica de chitara de sa las guri cascate si sa mai lucrez la voce (una din tintele principale de fapt). Facut cat mai multe poze pe unde ma duc. Sa mai lucrez un pic la matematica (I’m still thinking about this…). Sa invat ceva flash/actionscript/programare, sau ceva de genul asta. Scos album Rahovienii pana la sfarsitul vacantei (alta tinta principala). Cat mai mult mancat, dormit si odihna. Cumparat chitara electrica, how could I forget this?? Ceva de genul asta.

Cat de bine o sa mearga toate astea… ramane de vazut.

Summer’s rain

miercuri, 1 iun. 2005, 10:53

Plecand de la cantecul celor de la Savatage, care nu prea are legatura cu subiectul (care subiect? 😀 ), ma uit cum ploua si nu se mai opreste, chiar si azi. Adica pana si azi, in prima zi de vara, ziua tuturor minorilor, a tuturor sugarilor, copiilor, adolescentilor (si a unora care se vor a fi mai maturi), deci a tuturor puisorilor mamelor lor de pe planeta noastra. Bineinteles ca materia mea cenusie nu poate sa perceapa de ce tocmai ziua de azi poate fi ziua copilului (la fel cum nu inteleg de ce 1 mai e ziua muncii si 1 aprilie e o zi care imi e a naibii de antipatica…) si de ce nu maine sau raspoimaine. BTW, ce e pe 1 octombrie? Dar pe 1 decembrie, ce zi e? 🙂 . Eh, who cares anyway? O sa fie o vara a naibii de lunga, dar extrem de scurta in acelasi timp. Sau dupa cum ziceau unii, viitorul care ma asteapta suna bine:

lectia de la psihologie de maine, pe tema relatiilor interpersonale, pe care o voi preda impreuna cu cativa dragi colegi (hey mom, look at me, I’m gonna be a teacher); concertul Therion de ziua mea, concertul Megadeth in ultima saptamana de scoala; sfarsitul clasei a zecea, medii, note si alte chestii neimportante; o saptamana + inca niste zile cu ai mei prin nordul moldovei => multe poze 😀 ; o posibila vizita in Brasov, deci poate fac o vizita si pe la redactia LEVEL; multe zile de izolare in fata PC-ului, cantat la chitara prin diverse locuri; multe zile de plimbat prin orasul asta mare; clasa a XI-a;

… si lista ar putea continua. Nu cred ca o sa am timp sa ma plictisesc, dar in cazul asta pot alege oricand sa ma intind in patutul meu si sa lenevesc sau sa dorm, nu strica. Ahem.. as you can see, I’m a very busy person 😛 .

Welcome to the jungle

duminică, 29 mai 2005, 15:21

Rise and shine everyone, vara a venit pe meleagurile noastre de vis, soarele ne arunca un zambet idiot de pe cer (intre doua ploi si un fel de tornada, mai mica), sezonul de imperechere al porumbeilor e gata sa inceapa (yeah right) si jungla noastra numita Bucuresti prinde viata intr-un mod miraculos in fiecare zi.

Javra aia cu trei picioare din fata blocului se enerveaza la fel de tare cand incep sa imi bat joc de ea de la geam, ba chiar are si tupeul sa latre la mine cand ies sa duc gunoiul, ceea ce ma duce inevitabil la gandul diabolic de a cumpara niste otrava gustoasa de soareci. Poate asa catelul ala o sa imi trimita o vedere cu el, Hendrix si Lennon fumand marijuana printre norisori, ca in fata blocului meu nu are ce cauta. Atata timp cat potaia nu are acte de adoptie & stuff (desi primeste mancare de la o femeie nebuna care mai are in ingrijire vreo 10 pisici in fata blocului, nu la ea in casa, sa le pupe sub coada) nu poate nici organizatia de protectie a mamii lui sa imi zica ceva daca ii mai rup inca un picior. Where the fuck are you, Basescule? Ai ajuns presedinte si ne-ai uitat…

O alta consecinta a caldurii care a inceput sa se lase in jungla asta numita Bucuresti e mizeria. Gunoaie peste tot frate! Gunoaie care in combinatie cu praful si poluarea specifica (venita de la masinile de acum 20 de ani) te ajuta sa iti pui capat zilelor incet, dar sigur. Face plimbarea prin centru un adevarat calvar, plus ca rahatul de pasare nu te lasa sa stai nici macar pe o banca in Cismigiu. Cireasa de pe tort e reprezentata de aurolacii care se scalda in lac, Dambovita sau in fantanile de la Piata Unirii (mai nou au pus niste baieti sa pazeasca pisatoarele alea) si de „muncitorii” din tramvaie si autobuze (cersetori si ciorditori la un loc). Ce mai, imi vine sa fug din orasul asta, doua saptamani undeva departe ar fi o adevarata binecuvantare.

… dar nu ma plang. Sunt doar unul din aia multi care suporta chestia asta 🙂 .