spyked bricks in the wall

Eric Clapton – One More Car, One More Rider

Adica asta.

Albumul l-am ascultat de nenumarate ori, pana sa pun mana pe inregistrarea video. Este vorba despre turneul din 2001 al lui Clapton, pe care producatorii l-au filmat si l-au lansat (nu pe tot, fireste) pe piata bine-mersi sub forma unui DVD (nu mi-e rusine sa spun ca omul asta se vinde bine de tot, ca n-o fi singurul). Ce m-a cam stresat la inceput a fost meniul, care nu prea e facut sa fie folosit cu mouse-ul (trebuie sa dai click pe nu stiu ce dracie), dar avand in vedere ca are prea putin impact asupra produsului propriu-zis, am trecut cu usurinta peste aspectul asta.

Cei care au rabdare sa se uite la concert (si de ce n-ar avea?) il vor vedea pe nenea Eric etalandu-si sculele (amplificatoare Fender si Marshall in spate + ce chitare mai are el). Mi-a placut faptul ca nu canta pe mai mult de trei scanduri (or fi patru, dar eu doar pe astea trei le-am vazut), adica o electrica (same ol’ strat), o electroacustica (cu o doza piezo care suna cam nasol, dar a renuntat la ele mai tarziu din cate stiu eu. Pe inregistrarea din 2005 cu Waters canta pe microfon si nu pe doza) si pe un Gibson vechi hollowbody (un ES-335 cred); combinat cu acompaniamentul unor instrumentisti mortali…

Setlistul e destul de bogat. Am numarat in jur de 20 de melodii, atat classics cat si de pe albumul Reptile, lansat cam in aceeasi perioada cu DVD-ul asta (prin 2001-2002). M-a impresionat bineinteles cum au bagat Hoochie Coochie Man, m-au impresionat Reptile, Layla, dar mai ales melodia Will It Go Round In Circles, a lui Billy Preston. Cel mai mult mi-a placut (asta asa, ca un pitic de-al meu) cum suna hammond-ul ala, a facut ca totul sa sune foaaarte blues (desi concertul intra in categoria blues-rock fara discutie). Poate prea multe lumini pe scena, but that’s just me again, probabil ca mi-ar fi placut sa fie si mai bluesy.

Asta nu inseamna ca prestatia nu e buna, ba dimpotriva, totul e lucrat ca la carte, se vede ca mosul are ani buni de muzica in spate (nu stau sa ii numar, sunt chiar prea multi) si nu am observat nici cea mai mica ezitare nici la Clapton si nici la instrumentistii lui (nu stiu daca am mai zis: sunt mortali 😛 ). Sunt doua ore in care eu unul nu m-am plictisit absolut deloc, deci concertul asta e un must-have pentru oricine apreciaza rock-ul sau blues-ul sau muzica buna in general (desi am vrut pe cat posibil sa ma feresc de termenul de muzica buna 🙄 ).

Åži ca un mic sfat… daca puneti mana pe el, ascultati Have You Ever Loved A Woman. Damn, stiam eu ca e mort dupa B.B. King!