spyked bricks in the wall

random xx.01.11 facts

Plecând de unde am rămas data trecută, pot să spun că nu știu dacă 2011 o să fie un an mai bun decât precedentul. Semantica „anului bun” e chiar cu câteva ordine de mărime mai ambiguă decât cea a „femeii bune” sau a „vinului bun”: pe lângă faptul că nu ne apucăm din capul locului să defecăm pe gustul omului (deși nu zic nu, unii indivizi sunt amatori de astfel de gustări), am putea petrece ore întregi discutând despre bine și rău, plăcut și neplăcut și cum nimic nu-i până la urmă în mod inerent așa sau pe dos. Justificarea stă în faptul că lumea-i într-un fel anume, iar felul ăla reprezintă mai mult decât suma dintre bine și rău.

Dar să revenim la oile noastre – sau la vite, găini sau cai, după caz. Luna asta s-au întâmplat o groază de chestii care să atragă atenția ochiului interesat de chestii. Enumerăm doar câteva, la întâmplare (altfel n-ar fi random):

• Nu în fiecare lună, ci în fiecare zi (eventual de mai multe ori pe zi) se întâmplă să dau peste articole în care aflu că X sau Y încearcă să schimbe Internet-ul într-un fel sau altul: Sony amenință github la modul amenințător și cvasi-legal, ISP-urile din Marea Britanie caută să împartă serviciile Web în două, politizând după QoS cu nesimțire, și aceiași provideri se gândesc să recurgă la VPN-uri pentru a-și proteja propriii clienți. Nici nu mai vorbesc de deștepții care stigmatizează BitTorrent-ul, care-i un protocol ca oricare altul și pe care se distribuie legal o iotă de programe.
• Din ciclul descoperirilor matematice care nu prea prezintă interes public, dar despre care voi vorbi deoarece decenu? [i], un nene a reușit să genereze funcția de partiționare a numerelor (altfel nu știu cum să-i spun pe românește) printr-o formulă algebrică, găsind niscaiva proprietăți fractale într-însa (probabil nu într-un mod foarte diferit de felul în care șirul lui Fibonacci manifestă proprietăți de mulțime fractală).
• Continuăm seria chestiilor faine cu o replică a unui calculator antic grecesc, replică construită din piese Lego. În paranteză fie spus, am fost tot numai bale după seturile Lego în copilărie. Nu știam eu prea bine ce înseamnă să construiești *chestii* pe vremea aia, dar mă fascina ideea până în culmile entuziasmului. Pe lângă scopul lor pur didactic (replicarea mașinii diferențiale a lui Babbage, de exemplu), jucăriile Lego au potențialul de a fi transformate în chestii cu adevărat utile în mâna unui inginer amator.
• S-a întâmplat repede: întâi Tunisia, apoi Egiptul, cine știe cine mai urmează. Fondul pare a nu fi cu mult diferit de ceea ce s-a întâmplat în Europa de Est acum douăzeci și un pic de ani, însă lucrurile stau cu totul diferit acum. Mai exact, oamenii de pe tuităr tot atrag atenția că schimbarea de regim poate aduce lejer la conducere indivizi cu orientări religioase mai mult sau mai puțin (adică mai mult) fundamentaliste, iar eu tot stau pe gânduri ca un eretic ce mi-s, deși tind oarecum să le dau dreptate, mai ales că se pare că nici nord-americanii nu-s mai breji în privința asta.

În concluzie, 2011 nu va fi musai un „an bun”, dar cu siguranță va fi unul interesant.

1. Adicătelea dacă individele de la TV au voie să îmi polueze câmpul vizual cu implanturi hidoase, eu de ce n-aș avea voie să vă încânt cu câteva chestiuni importante în feluri încă greu imaginabile. [↩]