de amorul artei (iv)

vineri, 10 sept. 2010, 15:27

În spiritul postărilor anterioare, voi continua cu ceea ce am ascultat/văzut/citit în ultima vreme (A), cu mențiunea că aceasta este o submulțime a mulțimii chestiilor pe care am vrut să le ascult/văd/citesc (M). Complementul lui A în raport cu M, pe care îl vom nota cu A^C, satisfăcând binecunoscuta relație A^C = M \setminus A, reprezintă astfel mulțimea chestiilor pe care mi-am dorit să le consum dar nu am reușit, limitat fiind de diverse limitări, care sunt, că-s probabil peste patruzeci și două, care este (răspunsul).

Ce am ascultat; destul de multe, dar mă voi rezuma momentan la două-trei, pentru a nu mă lungi:

  • Ark – Burn The Sun, a cărui recenzie vă invit să o citiți chiar aici, pe blog.
  • Ceva din discografia formației suedeze Beardfish. La fel ca în cazul The Flower Kings, fiți pe fază, trebuie să apară pe aici ceva legat de asta. (mai mult…)

ark – burn the sun (2001)

duminică, 5 sept. 2010, 15:58

Următorul album ce-l consider demn de o recenzie (după Road Salt One), adică albumul de față, este tot al unei formații de sorginte nordică. Ark, căci așa îi spune trupei, este copilul a trei oameni: Tore Østby la chitară, John Macaluso în rolul tobarului și nu în ultimul rând Jørn Lande drept vocal. Celor trei – din care doi norvegieni, la fel ca și naționalitatea proiectului în sine – li se adaugă alți doi muzicieni, mai exact Randy Coven și Mats Olausson, în calitate de bassist și respectiv clăpar.

Trebuie menționat în paranteză faptul că albumul anterior al celor trei – fiindcă la acea vreme formația conținea doar primii trei membri – a fost foarte bine primit de către fanii metalului progresiv, fiind ceva cu totul și cu totul inedit în contextul sfârșitului anilor ’90. Cu doi ani mai târziu, Burn The Sun și-a propus să ducă mai departe tot ceea ce înseamnă Ark, începând în forță cu Heal The Waters, melodie din care mustește încă din primele secunde progresivul, printr-o improvizație de baterie. (mai mult…)