relevanța științifică a wikipediei
luni, 24 dec. 2012, 14:08
Wikipedia e un proiect început în anul 2001 de către un individ pe nume Jimmy Wales. Misiunea site-ului s-ar putea spune că a fost și este de-a dreptul lăudabilă: crearea unui mediu online de informare pe orice subiect al cunoașterii, adică a unei enciclopedii online care în plus să fie liberă atât din punctul de vedere al accesului cât și din cel al adăugării și editării de conținut. Firește că acest deziderat nu este fezabil în practică, motiv pentru care Wikipedia nu este liberă în sensul absolut al cuvântului. Pe de o parte accesul la informație e limitat uneori de „nag screen”-uri, sau mai pe românește cerșeală de donații, și pe de altă parte nu oricine poate edita conținut și nu în orice condiții.
Motivul impunerii acestor ultime limitări este destul de simplu de intuit. Wikipedia a plecat inițial de la câteva presupuneri complet nerealiste. Una din ele este cea că atât cititorii cât și contribuitorii unui anumit subiect sunt interesați de subiect, mai exact în sensul deslușirii adevărului. Alta este aceea că contribuitorii vor stabili în mod implicit standarde înalte pentru calitatea conținutului. În fine, o altă presupunere falsă este cea că cititorii vor trata articolele Wikipediei similar cu cele ale oricărei enciclopedii, și anume doar în scop pur informativ.
Astfel, moderatorii enciclopediei s-au trezit în timp loviți de șocul unor contribuții de proastă calitate, al trolling-ului și al disputelor inutile, dat fiind că oamenii caută deseori doar adevărul care le reprezintă mai bine interesele. Întâmplările astea nu ar fi fost grave dacă Wikipedia nu ar fi devenit de-a lungul timpului o sursă foarte căutată de informare, iar dacă era doar o sursă de (pură) informare, totul era ok; prostia omenească a ajuns să se răsfrângă asupra mediului educațional și academic, unde Wikipedia e deseori folosită ca sursă absolută și unică de cunoștințe, în virtutea ușurinței regăsirii informației. (mai mult…)
inutilitatea unui martie negru
duminică, 29 ian. 2012, 00:55
Pentru că tot am disecat semantica protestului, găsesc că ar fi foarte potrivit un studiu asupra unui exemplu concret de protest prost formulat și/sau documentat, deci prin urmare lipsit de utilitate. Exemplul constă în demersul unor copilași (bănuiesc) cu foarte mult timp liber care propun boicotarea cumpărăturilor de media timp de o lună, pentru a le arăta ei corporațiilor mari cine-i boss-ul.
Gândirea este zic eu una relativ sănătoasă, pentru că într-adevăr cam ăsta e principiul după care funcționează raporturile economice, anume că valoarea produsului e stabilită de utilitatea ambilor agenți. Totuși, pe cât de sănătoasă e intenția, pe atât de prost e planul prin care se dorește a fi adusă în concret. Să observăm așadar printr-o serie de bulinuțe cum a boicota vânzările caselor de discuri sau ale hollywood-ului timp de o lună e un act complet inutil: (mai mult…)
de amorul artei (iv)
vineri, 10 sept. 2010, 15:27
În spiritul postărilor anterioare, voi continua cu ceea ce am ascultat/văzut/citit în ultima vreme (
), cu mențiunea că aceasta este o submulțime a mulțimii chestiilor pe care am vrut să le ascult/văd/citesc (
). Complementul lui în raport cu , pe care îl vom nota cu 
, satisfăcând binecunoscuta relație 
, reprezintă astfel mulțimea chestiilor pe care mi-am dorit să le consum dar nu am reușit, limitat fiind de diverse limitări, care sunt, că-s probabil peste patruzeci și două, care este (răspunsul).
Ce am ascultat; destul de multe, dar mă voi rezuma momentan la două-trei, pentru a nu mă lungi:
- Ark – Burn The Sun, a cărui recenzie vă invit să o citiți chiar aici, pe blog.
- Ceva din discografia formației suedeze Beardfish. La fel ca în cazul The Flower Kings, fiți pe fază, trebuie să apară pe aici ceva legat de asta. (mai mult…)
brick quote #b
sâmbătă, 21 aug. 2010, 17:42
‘Dangerous wellness’, ‘morbid brilliance’, a deceptive euphoria with abysses beneath – this is the trap promised and threatened by excess, whether it be set by Nature, in the form of some intoxicating disorder, or by ourselves, in the form of some excitant addiction. The human dilemmas, in such situations, are of an extraordinary kind: for patients are here faced with disease as seduction, something remote from, and far more equivocal than, the traditional theme of illness as suffering or affliction. And nobody, absolutely nobody, is exempt from such bizarrenesses, such indignities. In disorders of excess there may be a sort of collusion, in which the self is more and more aligned and identified with its sickness, so that finally it seems to lose all independent existence, and be nothing but a product of sickness.