de amorul artei (v)

marți, 18 ian. 2011, 20:50

Ei, da, dragii spaicului, voi începe postările pe anul 2011 făcând ceea ce n-am mai făcut de ceva timp încoace, mai exact datul în cititor cu lista mai mult sau mai puțin plictisitoare de materiale artistice – limitate, bineînțeles, la cele non-pornografice, ținând cont de faptul că pornografia, cu câteva excepții, nu intră în categoria definită în primul articol din serie drept artă – în speranța de a-l inspira într-un fel sau altul. Așadar, cum și cât de mult mi-am mai lărgit eu orizonturile artistice de data trecută și până acum? Nu cu mult, dar să vedem cum:

  • M-am delectat cu o selecție oarecare din discografia Opeth. Nu dau detalii, însă până în iunie sper să revin cu cel puțin un review.
  • Am mai discutat despre Arjen Lucassen și talentul său de a crea opere rock superbe. Ei, am avut plăcerea să ascult discografia Star One, discografie formată din două albume mari și late, unul din ele lansat chiar anul trecut, adicătelea acum câteva luni. (mai mult…)

după 20 de ani, snes

luni, 20 dec. 2010, 00:30

… cu sincere regrete pentru producătorii de jocuri din 2010 (sau de ce nu se poate fără umbrelă).

SNES, acronim pentru Super Nintendo Entertainment System, urmaș al lui NES, a fost scos oficial pe piața japoneză de către nimeni alții decât Nintendo cam acum douăzeci de ani pe vremea asta, plus minus o lună, apărând în Europa cu vreun an și jumătate mai târziu. Principalul feature adus de SNES față de predecesorul său a fost arhitectura bazată pe cuvinte de 16 biți, fiindcă sinceri să fim 16 biți, adică doi octeți (adică un short int), erau de ajuns pentru necesitățile grafice ale vremurilor în cauză.

Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, dar subsemnatul e un individ peste măsură de pretențios când vine vorba de jocuri. Cum o voce lăuntrică îmi spune că am îmbătrânit, trebuie să recunosc că nu mai am răbdare să petrec prea mult timp cu toate drăciile astea consumatoare de timp. Cu câteva excepții – ori clasice, ori jocuri foarte-foarte scurte -, renunț fără jenă cam la orice joc, la jumătatea lui în cel mai bun caz. (mai mult…)