jocul conştiinţei
duminică, 28 sept. 2008, 23:08
… probabil că în momentul ăsta te întrebi de ce mă holbez aşa la tine.
La fel de probabil, motivul e dat de încercarea mea de a-ţi face un portret. Îmi vei spune că am avut mereu o atitudine egocentrică şi, fireşte, eu nu sunt tu iar tu nu ai cum să fii eu. În ciuda a tot ceea ce ai putea spune, aerul de toamnă intră în continuare prin fereastra larg deschisă, îmi slăbeşte percepţia şi îmi lasă gândurile să curgă, ca într-un vis.
Îmi aduc aminte bine, de parcă ar fi fost ieri. Moleculele de alcool săreau nerăbdătoare, gata să îţi alunece pe gât, conform unei legi pe care doar Universul însuşi o poate descifra. Îmi spuneam în sinea mea că nu trebuie să bei prea mult, să nu ţi se facă rău. În mod ironic, până şi cele mai clare amintiri pot fi falsificate. (mai mult…)