brick quote #15
sâmbătă, 16 mart. 2013, 16:45
Contrary to what’s been written in some quarters, Aaron Swartz didn’t attempt to download those journal articles because „information wants to be free.” No one cares what information wants. He was almost certainly attempting to download those articles because they were publicly funded scholarship that was not available to the public. They were scientific and scholarly truths about the world, information that the public paid for and needs in order to make informed choices about their lives and their governance. Fighting for information’s freedom isn’t the point. It’s people’s freedom that matters.
All of which makes the publishing community’s embrace of DRM and its advocacy for badly written, overly broad legislation to support DRM, fraught with peril. Since Frankenstein, writers and thinkers have recoiled in visceral horror at the idea of technology overpowering its creators. But when we actively build businesses that require censorship, surveillance, and control to thrive, we make a Frankenstein’s monster out of the devices that fill our pockets and homes, and the network that binds them all together.
- Cory Doctorow on DRM.
despre piraterie și raritate artificială
duminică, 30 dec. 2012, 13:40
Cory Doctorow — care apropo, pare a fi unul dintre puținii, dacă nu singurul blogger care abordează public problema eticii pirateriei — scrie în The Guardian un articol care explică felul în care strategiile de marketing ale industriei media încurajează pirateria, și impactul economic asupra consumatorilor așa-zisului „entertainment”. Nu intru în detalii în ceea ce privește articolul, însă vă recomand să îl parcurgeți ca fond pentru ceea ce voi urma să povestesc.
Povesteam în „proprietatea virtuală față cu dinamica non-lineară” despre cum economia a ajuns să funcționeze ușor defectuos odată cu introducerea resurselor virtuale în ecuație. E musai să înțelegem că „virtual”-ul din „proprietatea virtuală” nu are sensul său inițial de „posibil”: cuvântul și-a distorsionat un pic înțelesul de când cu apariția calculatoarelor, devenind mai apropiat de „abstract”, de lumea formelor sau a ideilor. Ăsta e primul pas către a înțelege schimbarea de paradigmă adusă de proprietatea intelectuală în economie.
În economia clasică orice produs fizic este valorificat în primă fază prin anumite costuri, cum ar fi de exemplu materia primă, utilitățile, salariile angajaților și așa mai departe. Prețul produsului este în principiu o funcție de costuri, dar doar în măsura în care acestea trebuie acoperite pentru a asigura funcționarea organismului care este agentul economic; mai departe producătorul caută să își maximizeze utilitatea prin mărirea profitului, pe care mai apoi îl reinvestește sau îl cheltuiește în știu-eu-ce-scopuri, în orice caz nu îl ține la ciorap. Problema pur cantitativă aici este aceea că dacă o șosetă e produsă la prețul 
șosete vor fi produse la 
