ziua în care m-am trezit
sâmbătă, 16 feb. 2008, 00:24
… se uită la mine cu un zâmbet […]
Textul cu pricina. Sunt aproape sigur că nici o oglindă nu a fost spartă în urma conceperii acestui fragment.
7a.m. blues
miercuri, 16 ian. 2008, 22:51
Din străfundurile subconştientului a sărit acest mic text (o altă piesă din puzzle).
student rpg
miercuri, 19 dec. 2007, 00:06
Este foarte probabil ca o bună parte din cei care citesc acest jurnal să fi auzit măcar în treacăt de „unealta ghiavolului” care a dat naştere minunatului gen de jocuri, pe numele lui de fată mare, Role Playing Game. Mă refer, bineînţeles, la Dungeons & Dragons, un fel de poveste în care te pui în pielea personajului tău şi îţi alegi singur destinul de luptător neînfricat. Ce nu se ştie e faptul că din toate seturile de reguli D&D a fost scos un personaj (genial în esenţă, dar care ar fi dezechilibrat mult gameplay-ul), Unul singur la părinţi, Studentul.
Să presupunem că avem un Student, al cărui nume nu contează, dar îi vom spune, din pură comoditate, Spaicu. Spaicu e destul de echilibrat la stat-uri, sau măcar aşa se doreşte a fi (ca să nu fim modeşti, printre caracteristicile importante ale oricărui student se numără IN-ul ridicat… where available). Cu skill-urile stă el cam prost în general, are doar câteva pe care nu stau să le enumăr în acest moment. Spaicu se trezeşte la şase dimineaţa, chiaun (deci cu -1 la Perception… mai adăugăm un -2 din cauza MP3 player-ului cu care se echipează încă de la Prima Oră), şi după ce îmbucă ceva în scârbă pleacă spre Domul Înţelepciunii (aka The Dungeon That Turns Humans Into Zombies, Politehnica). Are de străbătut alei periculoase, pline fiare cu patru picioare, fiinţe care la ora aia scot sunete care mai de care mai neplăcute. Drumul e prevăzut cu gheaţă (aşa a vrut Dungeon Master-ul), deci eroul nostru suferă un -3 Speed Penalty şi, din cauza Luck-ului scăzut al eroului, riscul de Critical Injury nu e deloc de neglijat (asta indiferent de terenul pe care umblă Studentul nostru).
Cu toate acestea, Spaicu reuşeşte să coboare pe Scările Abrupte fără să-şi rupă gâtul şi continuă drumul către Dom, unde îl aşteaptă o lume cu totul diferită, o lume în care timpul şi spaţiul capătă valenţe misterioase (cam ca în La Ţigănci, dar pe dos), un fel de Ghildă a Studenţilor (fiindcă Studentul e şi rasă şi clasă).
[to be continued…]