duminică, 2 dec. 2012, 00:12
Am avut ocazia mai adineauri să citesc pe diagonală recenzia redactată de un anume Russ Allbery pe marginea unui roman vechi de aproape cincizeci de ani, mai exact Dune-ul lui Frank Herbert. Articolul mi se pare că tinde să descrie exhaustiv universul Dune așa cum este el prezentat în primul volum din seria Dune, ceea ce face scrierea lui Allbery una interesantă mai ales pentru cei ce au parcurs romanul cu ceva timp în urmă și vor să reintre în miezul universului. Cu toate astea pasajele critice ale articolului tind să aibă un „bias” destul de puternic. Să cităm două paragrafe relevante din acest punct de vedere:
Another major example of this, and one that I found more blatant, is that Herbert turns the Harkonnen into hissable, one-sided villains and uses some nasty stereotypes to do it. The insane torturer is consistently and repeatedly described as effeminate, fat is used as a marker of moral inferiority and evil, and the primary villain is homosexual and prefers drugged young male slaves. Here too, this sort of characterization short-cut was more common in 1965, but it’s not appealing and makes the (already rather camp) scenes set among the Harkonnen even less enjoyable.
Less clear-cut is the way women are handled throughout Dune. I do have to give Herbert some credit, particularly for the era in which he was writing. There are powerful female characters in Dune, including both Jessica and Alia, who have their own independent power and successfully pursue their own agendas throughout. The effectively all-female Bene Gesserit is a major political power in the story and is treated by the other players with respect as well as fear. But it’s hard not to also notice the general position of women as subservient to men, not only in the general culture of the Great Houses but also in the more positively-portrayed Fremen culture. Indeed, the subservience of women is even worse in Fremen culture, where they’re treated like property and where being killed by a woman is a sign of shame. Again, Herbert deserves some credit for doing better than a lot of 1960s fiction, but the sexism fairy has still been at work here. (mai mult…)
duminică, 2 sept. 2012, 14:51
In all major socializing forces you will find an underlying movement to gain and maintain power through the use of words. From witch doctor to priest to bureaucrat it is all the same. A governed populace must be conditioned to accept power-words as actual things, to confuse the symbolized system with the tangible universe. In the maintenance of such a power structure, certain symbols are kept out of the reach of common understanding — symbols such as those dealing with economic manipulation or those which define the local interpretation of sanity. Symbol-secrecy of this form leads to the development of fragmented sub-languages, each being a signal that its users are accumulating some form of power. With this insight into a power process, our Imperial Security Force must be ever alert to the formation of sub-languages.
- „Lectures to the Arrakeen War College” by The Princess Irulan (mai mult…)
marți, 19 iul. 2011, 23:52
The convoluted wording of legalisms grew up around the necessity to hide from ourselves the violence we intend toward each other. Between depriving a man of one hour from his life and depriving him of his life there exists only a difference of degree. You have done violence to him, consumed his energy. Elaborate euphemisms may conceal your intent to kill, but behind any use of power over another the ultimate assumption remains: „I feed on your energy.”
- Frank Herbert, Dune Messiah.
luni, 11 apr. 2011, 16:10
Bună ziua (dimineața/seara/noaptea, pentru cei aflați pe alte meridiane) doamnelor, domnișoarelor, domnilor, domnișorilor, sugarilor, embrionilor și așa mai departe – în speranța că cineva va avea inima să transcrie într-un format audio acest text, chiar dacă că acel cineva ar putea fi de fapt ceva, adicătelea eSpeak. În această ediție a amorului artei vă vom pune în temă cu câteva opere vechi și noi din domeniul artei mondiale contemporane, pe cea clasică lăsându-i pe alții să o toace.
În principiu s-ar putea spune că codul este o formă de artă, ba chiar poezie de-a dreptul dacă ar fi să ne luăm după unii programatori. Vă mărturisesc că am scris și citit o groază de cod în cel puțin trei limbaje de la ultima partidă publică de sex cu arta, însă nu am de gând să scriu aici despre știință, cu atât mai puțin despre programat, activitate căreia de altfel i-am și rezervat un blog separat (țineți ochiul pe el, o să mai apară una-alta în viitor pe acolo). Nu, aici voi pune sub lupă alte chestii cu care mi-am mai spălat creierul. (mai mult…)
duminică, 6 mart. 2011, 13:50
Deep in the human unconscious is a pervasive need for a logical universe that makes sense. But the real universe is always one step beyond logic.
frank herbert față cu sexismul
duminică, 2 dec. 2012, 00:12
Am avut ocazia mai adineauri să citesc pe diagonală recenzia redactată de un anume Russ Allbery pe marginea unui roman vechi de aproape cincizeci de ani, mai exact Dune-ul lui Frank Herbert. Articolul mi se pare că tinde să descrie exhaustiv universul Dune așa cum este el prezentat în primul volum din seria Dune, ceea ce face scrierea lui Allbery una interesantă mai ales pentru cei ce au parcurs romanul cu ceva timp în urmă și vor să reintre în miezul universului. Cu toate astea pasajele critice ale articolului tind să aibă un „bias” destul de puternic. Să cităm două paragrafe relevante din acest punct de vedere: