china față cu proprietatea [¥]

miercuri, 18 aug. 2010, 18:11

Mă refer, bineînțeles, la proprietatea intelectuală. Nu că proprietatea în general ar fi o mare brânză în țara lui Mao, dar cea intelectuală va fi abordată cu precădere în subiectul ce urmează a fi expus aici. Pentru a face însă o introducere, remarcăm că dreptul la proprietate este într-o anumită măsură reglementat în Republica Populară Chineză (pe care în acest articol o voi denumi, într-un mod impropriu, și China; a nu se confunda cu Taiwan-ul), dar cu un scop bine determinat, acela de a aduce investitori străini. Ceea ce a și făcut în ultimii trei ani, într-un ritm amețitor.

Proprietatea intelectuală există la rândul ei în legile chineze, dar necesitatea aplicării ei este nulă, din două mari motive:

Primul motiv este acela că software-ul open-source ia și în China un avânt cât se poate de real, atât la nivelul administrației cât și în casele oamenilor. Cum iPhone-ul e prea scump pentru chinezul de rând, acesta preferă să cumpere o copie ieftină, cu un software bazat în mod evident pe Linux. Să ne înțelegem, intrăm într-o zonă în care individul nu mai fuge atât de mult după brand și chestii sclipitoare – în paranteză, nici mai în est, adică în Japonia, iPhone-ul nu se vinde prea bine din cauza tehnologiei învechite; ați citit bine, 3G e tehnologie mult învechită pentru prietenii noștri care au dat lumii arta bukkake-ului. (mai mult…)

wikileaks

miercuri, 4 aug. 2010, 19:01

[ sau „libertatea” pusă față în față cu Internetul ]

… „libertate” ce stă între cele mai pline de suceală ghilimele cu putință, aceeași suceală care-i prezentă în plenitudinea ei și la Ministerele Iubirii și al Adevărului [q]. Despre libertatea de exprimare este vorba, căci aparent ea este cea care doare mai tare. Sigur că informațiile legate de securitatea națională sunt secrete ce în mod normal ar trebui să asigure păstrarea libertăților individului, fie el român, american, englez sau chinez – fiecare din arhetipurile de indivizi menționați anterior percepând acest fenomen al libertății după cum a fost educat, îngrădit fiind de mentalitatea neamului propriu; să nu credeți că m-am trezit eu pe partea greșită a pernei și m-am hotărât să iau peste picior toată nația chineză, nici vorbă.

Totuși, problema de față are nevoie de un fir care să argumenteze situația și să o facă cât mai limpede cu putință. Astfel că, dacă o entitate X deține un anumit secret, fie el de importanță individuală, națională, globală sau (inter)galactică, acea informație își pierde calitatea de secret în momentul în care a fost adusă la cunoștință publicului. Este de altfel și cazul site-ului Wikileaks, care fix cu asta se ocupă, mai exact cu dezvăluirea informațiilor pe care diverși incompetenți din aparatul de conducere al SU nu-s în stare să le protejeze. Și uite așa am găsit o arie în care Statele Unite ale Americii s-ar putea să stea mai prost decât România… dar nu se știe niciodată. (mai mult…)