o scurtă analiză a inutilității activismului
sâmbătă, 8 dec. 2012, 13:49
Urmăresc de ceva timp un site numit Acces Now, sau mai nou doar Access. Înainte de a comenta pe marginea misiunii site-ului sau a organizației din spatele său, să vedem cum se descriu dânșii, și anume cu ajutorul unui citat de pe pagina lor „About us”:
Access is a global movement premised on the belief that political participation and the realization of human rights in the 21st century is increasingly dependent on access to the internet and other forms of technology. Founded in the wake of the 2009 Iranian post-election crackdown, Access teams with digital activists and civil society groups internationally to build their technical capacity and to help them advocate globally for their digital rights. Access provides thought leadership and practical policy recommendations in the broader field of internet freedom, and based on that expertise mobilizes its global movement of citizens to campaign for an open internet accessible to all.
Access este cu alte cuvinte un site care caută să promoveze un așa-zis „awareness” pe diverse subiecte delicate care țin de libertatea pe Internet, intimitate/anonimitate și alte drepturi ale utilizatorilor. Am aflat de ei cel mai probabil de când cu ACTA, când o droaie de ONG-uri făceau efortul de a-i convinge pe reprezentanții Uniunii Europene că înțelegerea cu pricina este o prostie de cea mai joasă speță. Cu ocazia asta am semnat printre altele petiția inițiată de reprezentanții site-ului și am ajuns să rămân abonat la feed-urile lor de știri, care-s suficient de informative pentru sufletul meu. (mai mult…)
inutilitatea unui martie negru
duminică, 29 ian. 2012, 00:55
Pentru că tot am disecat semantica protestului, găsesc că ar fi foarte potrivit un studiu asupra unui exemplu concret de protest prost formulat și/sau documentat, deci prin urmare lipsit de utilitate. Exemplul constă în demersul unor copilași (bănuiesc) cu foarte mult timp liber care propun boicotarea cumpărăturilor de media timp de o lună, pentru a le arăta ei corporațiilor mari cine-i boss-ul.
Gândirea este zic eu una relativ sănătoasă, pentru că într-adevăr cam ăsta e principiul după care funcționează raporturile economice, anume că valoarea produsului e stabilită de utilitatea ambilor agenți. Totuși, pe cât de sănătoasă e intenția, pe atât de prost e planul prin care se dorește a fi adusă în concret. Să observăm așadar printr-o serie de bulinuțe cum a boicota vânzările caselor de discuri sau ale hollywood-ului timp de o lună e un act complet inutil: (mai mult…)