spyked bricks in the wall

o terra eficientă

Citeam mai adineauri, dându-mă ca internautul pe Interneți, un articol de pe blog-ul Mirunei. Articol care pleacă de la ideea că premisa certurilor recente – așa, ca la ușa cortului, dar mai-mai să izbucnească într-o păruială serioasă – între cele două Corei e una în primul rând economică, cum era de așteptat; însă răzbelul nu pare a fi cauzat de foamea de resurse în sensul clasic al cuvântului, ci dimpotrivă, de interesul preluării unei piețe de desfacere cât mai largi.

Ipoteza se poate dovedi a fi perfect validă, de ce nu. Ceea ce m-a gâdilat la intelect este însă al doilea paragraf, care pune în lumină niscaiva date statistice, pe baza cărora se și trag câteva concluzii. Și uite așa, mergând pe același common sense, am putea da în aceeași patimă de care suferă diverși activiști: uite, multe populații se constituie din indivizi săraci lipiți pământului, iar din ăștia o bună parte fac foamea, iar a face foamea este, cum s-ar spune, un tratament de-a dreptul inuman. N-are rost să judecăm raționamentul ăsta, în ideea că situația de facto depinde fără nici un dubiu de context, iar contextul include și fapte în genul celui conform căruia românul vorbește mult și face (iar prin „face” înțelegem „muncește”) puțin. Dar după cum ziceam, să nu dăm cu parul. (mai mult…)