spyked bricks in the wall

norii gri ai internetului

Se face, printr-o pură întâmplare, că utilizez o parte din produsele Google zilnic. Și dacă Chromium îmi satisface cam toate nevoile în ceea ce privește navigatoarele web, atunci site-uri (sau așa-zise „aplicații web”) precum Google Mail, Google Reader sau Google Calendar îmi stau întotdeauna deschise în sesiunea de browser, iar Google Docs se dovedește a fi util la a stoca documente online sau la a colabora spre conceperea acestora.

Se observă totuși că acea pură întâmplare nu este deloc una pură, sau poate nu e deloc o întâmplare: Google au avut o bună perioadă de timp reputația unei companii care pun preț pe inginerie. O bună parte din produsele lor au fost și sunt încă rapide, fiabile – câteva din cele mai fiabile aplicații web aparțin Google – și lasă deoparte brizbrizurile în favoarea unei funcționalități simple și la obiect [i].

Cu toate astea, până și Google (sau poate exact ei mai mult decât alții) au demonstrat în ultimele câteva luni că utilizatorii nu pot avea încredere în deciziile privind produsele web ale companiei. Spre exemplu, în Mai anul ăsta Google au închis API-ul pentru Google Translate, mișcare urmată de o curățenie de toamnă în septembrie: o serie de aplicații Google au fost trimise la pensie, cel mai probabil pentru că proiectele respective nu aveau efectiv nici un viitor și nu mai erau folosite de multă lume – deloc alarmant, dacă facem abstracție de utilizatorii deranjați de toată chestia. (mai mult…)

1. Să dăm un exemplu: suportul pentru utilizarea aplicației folosind tastatura.  Până și unele aplicații desktop mi se par a avea un set de scurtături cel puțin neintuitive, dacă nu lipsă. Gmail, Calendar și Docs vin însă cu configurații de chei consistente de la o aplicație la alta, care fac într-adevăr utilizarea interfeței mai eficientă. E posibil să fiu un pic subiectiv din acest punct de vedere, fiindcă combinațiile de chei sunt destul de vim-like. [↩]