liquid trio experiment – spontaneous combustion (2007)
duminică, 24 feb. 2008, 16:31
Se face că prin anul 1999 patru muzicieni lucrau cu mult spor la un proiect, pe numele lui Liquid Tension Experiment. La un moment dat, unul din ei a fost nevoit să fugă până la spital din motive de consoartă cu apă ruptă. Cei trei rămaşi, adică bassist-ul Tony Levin (King Crimson, Peter Gabriel), clăparul Jordan Rudess (la vremea aia ex-membru Dixie Dregs şi viitor membru Dream Theater) şi tobarul Mike Portnoy (Dream Theater) şi-au continuat treaba, producând trei melodii („914”, „Liquid Dreams” şi „Chewbacca”) pentru LTE 2. Abia mai târziu am aflat şi noi că de fapt sesiunea aia de înregistrări a fost destul de serioasă, iar surplusul de material de atunci a fost frumos aranjat şi concretizat într-un nou release, Spontaneous Combustion.
Mulţi s-au plâns că LTE 2 a fost prea lucrat; îi lipsea într-o anumită măsură elementul improvizaţional de pe primul album. Ei, acum fanilor LTE li s-a dat un nou motiv să se plângă: ăsta e exact pe dos, adică, după cum sugerează şi titlul, ceva cât se poate de spontan. Melodiile au o structură destul de vagă, totul e în mare măsură jam-based, iar asta se observă încă din primul moment, de pe Chris & Kevin’s Bogus Journey. Din ceea ce am observat eu, cei trei nu au făcut decât să se joace. Pe o parte destul de mare din melodii Rudess nu face altceva decât să bage o tonă de efecte, Levin găseşte ocazii să cânte dezacordat (nu că nu şi-ar permite) iar Portnoy schimbă măsura când îi vine lui, toate astea reprezentând de fapt elementul care face albumul non-boring. Ca fapt divers, Tony Levin m-a lăsat din nou mască după ce am auzit alte excentricităţi de-ale lui (Tony’s Nightmare, de exemplu).
Sigur, mulţi s-au plâns de-a dreptul că albumul ar fi prea plictisitor şi lipsit de concept. Mie mi-ar fi părut rău să nu fi fost scoasă la rampă chestia asta, fiindcă e vorba de material bun aici; nu tocmai digerabil, dar bun. Nu-i atât de fusion ca un album Mahavishnu Orchestra, nici atât de prog precum un album King Crimson, dar e numai bun pentru fanii unor genuri cum ar fi free jazz-ul. Personal, marmeladele de genul ăsta nu pot decât să mă ungă la inimă.