return of the son of masturbare mentală rilăuded
duminică, 14 feb. 2010, 16:10
[ or when god created the coffeebreak ]
Putem admite și pleca de la premisa conform căreia blog-ul, atât în general, cât și blog-ul de față are ca unic scop al existenței sale acela de a fi scris (actualizat) de către cineva, adică nu de către oricine, ci de o persoană, și nu de către orice persoană, ci de către un individ care să își fure din timp și să își picure o parte din suflet pe foaia virtuală. Și uite că nu știu cum se face, dar subsemnatul, ca unic proprietar și autor al Cărămizilor din Perete™, a omis complet acest al act al creației în ultimele două luni. Evident că nu vă voi dezvălui motivele acestui păcat al meu, dar sunt sigur că vă veți da seama repede, fiindcă cititorii mei, ăia care este, sunt cu câteva ordine de mărime mai dăștepți decât ai lor.
Cu riscul de a mă întinde, și vă avertizez că voi face asta în cele ce urmează (în mare parte fiindcă îmi permit momentan), în această sublimă zi de Sfântul Valentin (iară nu de Sfântul Eminescu, deși cam tot aia e) vă voi povesti, folosind stilul tipic al masturbării mentale, cu ce mi-am mai hrănit eu cortexul în ultimul timp. (mai mult…)
meshuggah – catch thirty-three (2005)
sâmbătă, 28 feb. 2009, 16:55
Format din Jens Kidman, Fredrik Thordendal, Mårten Hagström și Tomas Haake la vremea înregistrării acestui album (între timp li s-a alăturat Dick Lövgren, creditat la bass abia pe obZen), grupul suedez Meshuggah [wikipedia.com] a reușit să îmi capteze atenția acum cam un an. În general nu sunt un fan al stilurilor muzicale compuse din grohăieli, urlete și alte asemenea, dar de-a lungul timpului am întâlnit unele proiecte interesante, ăsta fiind unul din ele.
Catch 33 e una din lucrările experimentale ale formației, mergând pe valul impus începând cu albumul Nothing. Un prim aspect ar fi faptul că tot albumul este de fapt o mare melodie, spartă în treisprezece bucăți strâns legate între ele (ceea ce aduce aminte de Sol Niger Within al lui Fredrik Thordendal). Tema conceptuală se referă la diverse paradoxuri, evidențiate printr-o versificație care nu se vrea a fi „frumoasă” în vreun fel. Al doilea aspect important ar fi faptul că Tomas Haake a făcut o pauză de la bătut, aici utilizându-se exclusiv tobe programate (folosind Drumkit from Hell [toontrack.com]). Restul sunetului e dat de faimoasele 8-string-uri Ibanez folosite de către ceilalți trei membri (tind să cred că și sunetele de bass sunt scoase din instrumentele astea). Din acest motiv, lead-urile jazz-like ale lui Thordendal de pe albumele mai vechi Meshuggah nu sunt prezente aici decât în mică măsură.
Trecând peste toate detaliile tehnice, ceea ce m-a impresionat la Catch 33, dar nu numai, este dinamica, urmată de complexitatea melodiei. Această abordare matematică cere un anumit insight din partea ascultătorului, o înțelegere peste nivelul „zgomot”. În plus, folosirea ritmului și a groove-urilor specifice, împreună cu frazele instrumentale, generează o atmosferă care se aseamănă mai mult cu cea a jazz/fusion-ului. Nebunii sunt foarte buni pe meseria lor, știu ce fac acolo și chiar aș spune că inovează în domeniu, deși nu prea sunt băgați în seamă. În concluzie, eu recomand din plin ascultarea acestui album (a discografiei în ansamblul ei, de ce nu), fiindcă așa ceva nu se prea aude pe la alte formații.
valentine’s day post. (2)
joi, 14 feb. 2008, 00:13
Am decis să mă ţin de promisiunea făcută anul trecut pe vremea asta şi să redeschid post-ul valentine’s [gd]ay related. Rog cititorii să delibereze.
[ Personal note: ] Azi e o zi numai bună pentru ascultat Meshuggah.
[ See also: ] What Piry said, Explosm, The Perry Bible Fellowship, Explosm (2).