spot the difference.

vineri, 22 feb. 2008, 15:25

Şi eu care trăiam liniştit cu gândul că Phoenix s-au inspirat preponderent din folclorul românesc. Oh well…

valentine’s day post. (2)

joi, 14 feb. 2008, 00:13

Am decis să mă ţin de promisiunea făcută anul trecut pe vremea asta şi să redeschid post-ul valentine’s [gd]ay related. Rog cititorii să delibereze.

[ Personal note: ] Azi e o zi numai bună pentru ascultat Meshuggah.

[ See also: ] What Piry said, Explosm, The Perry Bible Fellowship, Explosm (2).

ayreon – 01011001 (2008)

marți, 12 feb. 2008, 00:54

Din câte bine îmi aduc aminte, primul album Ayreon pe care am avut ocazia să pun urechea a fost The Human Equation, într-o dimineaţă de februarie imposibil de friguroasă. Revenind la subiectul acestui articol, Arjen Lucassen nu e „the mtv guy”, dar e recunoscut în cercurile de muzicieni/melomani pentru compoziţiile sale. Buster-ul dădea de veste într-un post de-al său: tipul blond şi înalt din nord ne pregătea ceva. Fireşte, albumul se găseşte pe net de prin decembrie, dar m-am încăpăţânat să îl ascult la data apariţiei sale (în România nu am dat încă de el, dar daţi-mi de veste dacă se poate cumpăra de pe plaiurile mioritice).

Am ţinut mereu să subliniez că tot ceea ce ţine de Ayreon a fost din start epic, conceptual şi încă ceva pe deasupra, un fel de „rock opera”, asta în ciuda faptului că instrumentaţia e deloc de neglijat, ba dimpotrivă. La fel ca toate celelalte albume din serie (mai puţin Actual Fantasy, care vine după Final Experiment – se pare că pe Arjen îl cam pasionează SNES-ul), povestea de pe 01011001 e o bucată din puzzle, reuşeşte să unească un pic mai bine povestea din The Electric Castle cu celelalte albume (inclusiv The Human Equation). Tenta Sci-Fi e una accentuată iar mood-ul general e unul pesimist, „dark, mysterious”, etc. (mai mult…)

yet another boring post…

joi, 24 ian. 2008, 19:06

… about my life.

Oricât de mult mi-ar plăcea să mănânc ouă de peşte în general, nu pot să suport aşa zisele „salate de icre” care se găsesc în prezent pe piaţă. Sunt fade. O fi reţeta proastă, sau pur şi simplu e vina tonelor de conservanţi? Nu ştiu. În orice caz, icrele merg bine cu activitatea din timpul sesiunii, adică vizionatul de Futurama (ca fapt divers, îmi aduc aminte că înainte de bac mă uitam la Family Guy; aşa am ajuns la Politehnică). Instinctul mă îndeamnă un pic să mă întorc la materia de fizică, acea monstruozitate pe care nenea Iancu s-a chinuit să ne-o predea într-un semestru şi pe care doar cei viteji o vor promova în sesiunea asta (dacă stau să mă gândesc, am timp să studiez cât de cât până în august-septembrie). Prea mare diferenţă nu ar face totuşi, aşa că stau să termin de scris aici.

M-a apucat iar un cui în ceea ce îi priveşte pe King Crimson ăştia. Nu mi s-a părut niciodată prea relaxantă muzica lor, ba uneori e de-a dreptul nedigerabil/deprimant modul lor de a se exprima şi cu toate astea nu mă pot abţine. Ar cam trebui să mă pregătesc pentru examenul de mâine. Sau nu?

I repeat myself when under stress.

hai cu colinda.

luni, 24 dec. 2007, 18:36

Spaicul vă urează un crăciun fericit şi să vă aducă moşul roşu şi bărbos (cum se poartă imaginea furată de la occidentali în ultimii ani) toate ălea pe care vi le doriţi!

Jingle balls, jingle balls, jingle all the waaay… :D/