breviar istoric arm
duminică, 8 iul. 2012, 16:26
În cadrul unui articol trecut spre sfârșit povesteam despre cum ARM pot fi deja considerați un adversar serios al Intel și un candidat pe piața calculatoarelor de performanță medie [i]. Din acest motiv și în virtutea faptului că tot m-am apucat să întorc pe toate părțile diverse microarhitecturi, n-ar fi o idee rea să pun pe foaie un scurt istoric ARM. Problema stă în faptul că nu sunt foarte familiar cu istoria companiei – deși de vreo douăsprezece luni încoace programez mai des pe ARM decât pe x86 -, motiv pentru care vă invit să ne documentăm împreună.
În primul rând trebuie menționat că ARM și Intel vând două lucruri fundamental diferite. În timp ce Intel este o companie producătoare de hardware, la fel ca IBM, AMD, Texas Instruments sau Samsung Semiconductor, ARM produc doar proprietate intelectuală, cu toate implicațiile acestui fapt. Asta înseamnă de exemplu că în timp ce Intel fac și cercetări legate de micșorarea tranzistoarelor (încă de la începuturi), ARM se axează pe eficiența design-ului, lăsând aspectele pur tehnologice la latitudinea producătorilor.
Istoria ARM își are rădăcinile în cadrul unei companii pe nume Acorn Computers, al cărei procesor Acorn RISC Machine (ARM1) a fost lansat cândva în prima jumătate a anilor 1980. Procesoarele ARM au fost gândite astfel încât să aibă un design „hardwired”, adică fără microinstrucțiuni, și în plus cei care au conceput arhitectura au mers din start pe ideea că o să aibă lungimea cuvântului de 32 de biți. Cu toate astea primul procesor care a ieșit efectiv pe piață a fost ARM2, care era format din doar în jur de treizeci de mii de tranzistoare. Și se pare că zisul procesor avea performanțe comparabile cu ale unui 80286 la un consum mai mic de putere. (mai mult…)
- Apple au anunțat deja că vor vinde Macbook-uri bazate pe ARM. [↩]
cu bilele curate
marți, 15 feb. 2011, 00:44
[ … sau cum supraviețuia homo sapiens pe vremea primelor PC-uri. ]
Nu știu câți dintre voi stau să se gândească la faptul ăsta, dar viața nu era deloc imposibilă înainte de Google, de Interneți și alte asemenea baliverne pe care mulți dintre noi le savurează în ziua de azi la un loc cu cafeaua de dimineață și în loc de lectură de seară… să nu mai vorbesc de toate chestiile care se petrec între cele două, unele din ele de-a dreptul strigătoare la cer, vorba aia.
Ei, și fiindcă îmi aduc aminte – destul de vag, se pare – de vremurile acelea străvechi [i], dar mai ales pentru că povestirile mele despre cum am ajuns aici sunt destul de schematice, mă simt nevoit să extind articolul Trilemei pe această temă atât cât pot. Îngăduiți-mi să derulez caseta înainte de calculatoarele personale, la partea cu calculatoarele de casă, proiectate în Politehnică și produse de către ICE Felix [ii]. (mai mult…)
- Adicătelea de cum era acum vreo 15 ani, plus minus doi-trei. [↩]
- Deși societatea propriu-zisă se pare că încă există, îmi e greu să cred că mai produce ceva în zilele noastre. Poate că unul din cititori știe mai multe și poate să mă lumineze în privința asta. [↩]
pentru felix
miercuri, 10 sept. 2008, 10:49
… şi ceilalţi conservatori, plus alţi deştepţi care preiau iniţiative de dorul lelii: vedeţi, băi, că nu a venit sfârşitul lumii? Nu încă, cel puţin.
Pentru că ar fi păcat să mă opresc aici, vă prezint următorul citat:
„Vom fi peste 100 de oameni şi împreună cerem anularea experimentului de la CERN. Chiar dacă există o probabilitate foarte mică, demonstraţia de mâine poate afecta vieţile a peste 6 miliarde de oameni. Suntem de părere că acei 4 miliarde de euro investiţi în acest proiect ar fi putut fi cheltuiţi pentru copiii înfometaţi”, a încheiat Marius Marinescu.
Domnul senator nu ştie că probabilitatea ca domniei sale să îi explodeze creierul la câteva secunde după ce a scos pe gură păsărica este (în mod regretabil) cu doar câteva ordine de mărime mai mică decât cea la care se referă acesta. De asemenea, în virtutea principiului „banii se puteau cheltui mai bine pe alte lucruri”, propun să ne aruncăm televizoarele şi calculatoarele pe fereastră, să dăm cu telefoanele mobile de pământ şi să ne întoarcem în copaci. Cum adică nu avem suficienţi copaci pentru şase miliarde de oameni? Vai…