random livin’ (i)

marți, 14 oct. 2008, 19:52

Ştim cu toţii că problema liberului arbitru a fost şi este îndelung dezbătută de către filosofi, oameni de ştiinţă (cu toate aromele ei), clerici şi nu în ultimul rând de indivizii ăia care s-au născut pe stradă şi habar nu au din ce motiv. Mă voi opri oleacă la punctul de vedere ştiinţific (celelalte mă depăşesc în mare măsură).

Lucrurile s-au împuţit de-a dreptul în momentul în care un tip, pe numele lui mic Werner, şi-a dat seama că nimic nu prea este cert când ne apucăm – ca nişte nesimţiţi ce suntem – să vorbim despre cărămizile Universului. Fizica cuantică studiază ceea ce se ştie despre un anumit sistem, dar legile ei spun că în realitate există o groază de lucruri care nu se pot cunoaşte în legătură cu sistemul în cauză. Altfel spus, lucrurile se desfăşoară cam haotic, motiv pentru care rezultatele oferite de către această ramură a fizicii sunt, cel puţin momentan, pur statistice.

Vă veţi întreba de ce m-am apucat să bat câmpii. Motivul e unul simplu: într-o lume ca a noastră, care duhneşte de la o poştă a ordine (doar aparent, atenţie!), vă propun un mic experiment. Ţineţi lângă voi orice maşinărie care generează numere (pseudo) aleatoare şi, cu ajutorul lor, planificaţi un traseu pe o hartă cu locaţii (fie ea a oraşului în care locuiţi, a ţării etc.). Se poate genera câte un număr de fiecare dată când ajungeţi într-o locaţie, numărul generat reprezentând următoarea direcţie dintr-un set de drumuri alese după propria plăcere. Mai interesant ar fi să se scrie un program care primeşte ca date de intrare un graf (şi anume harta, având destinaţii drept noduri şi drumuri de legătură drept laturi) şi nodul de plecare, generând un traseu care să treacă printr-un număr dat (sau aleator) de noduri, cu sau fără evitarea ciclicităţii (tot după gusturi).

Cu siguranţă nu veţi afla dacă pisica lui Erwin a dat sau nu colţul, but it could at least be a lot of fun. Acum voi lăsa câmpul (im)probabilistic care a dat naştere acestei idei în grija Buster-ului.

pentru felix

miercuri, 10 sept. 2008, 10:49

… şi ceilalţi conservatori, plus alţi deştepţi care preiau iniţiative de dorul lelii: vedeţi, băi, că nu a venit sfârşitul lumii? Nu încă, cel puţin.

Pentru că ar fi păcat să mă opresc aici, vă prezint următorul citat:

„Vom fi peste 100 de oameni şi împreună cerem anularea experimentului de la CERN. Chiar dacă există o probabilitate foarte mică, demonstraţia de mâine poate afecta vieţile a peste 6 miliarde de oameni. Suntem de părere că acei 4 miliarde de euro investiţi în acest proiect ar fi putut fi cheltuiţi pentru copiii înfometaţi”, a încheiat Marius Marinescu.

Domnul senator nu ştie că probabilitatea ca domniei sale să îi explodeze creierul la câteva secunde după ce a scos pe gură păsărica este (în mod regretabil) cu doar câteva ordine de mărime mai mică decât cea la care se referă acesta. De asemenea, în virtutea principiului „banii se puteau cheltui mai bine pe alte lucruri”, propun să ne aruncăm televizoarele şi calculatoarele pe fereastră, să dăm cu telefoanele mobile de pământ şi să ne întoarcem în copaci. Cum adică nu avem suficienţi copaci pentru şase miliarde de oameni? Vai…

first aether ideas,

luni, 25 aug. 2008, 23:25

that’s how they came out:

wttf: welcome to the future.