1st of june 2008
duminică, 1 iun. 2008, 19:03
… şi am un chef nebun să împărtăşesc celor din jur ce am mai făcut în ultimul timp/ce fac/ce voi face. După un week-end în care am băut de n-am mai putut (cel puţin după standardele mele), a urmat o săptămână de masturbare mentală ce a constat în o temă la proiectare logică (circuite) condimentată cu matematici pe ici-colo (Laplace transform, yaaay!), plus de terminat tema la metode numerice (din nou circuite). Şi le-am terminat pe toate, şi mă doare capul şi nu mai am chef nimic deşi ar trebui să mai învăţ ceva la metode numerice. Who cares. A, şi am descoperit în bibliotecă o carte de prin anii ’70, scrisă de nişte ruşi, dar în engleză, care are cam toată analiza clasică explicată (inclusiv analiză numerică). And i love it, thank you mom.
Şi hammond-ul lui Arjen e genial.
P.S.: Azi n-am votat şi n-am de gând. Să-mi fie ruşine.
hi, it’s me.
miercuri, 30 apr. 2008, 18:38
[ aka: boobies and wine. ]
Poate că mulţi dintre minunaţii cititori ai acestui jurnal se întreabă ce s-a întâmplat cu mine în ultimul timp (până şi buster a scris mai multe post-uri ca mine săptămânile astea; weird, i tell you). Then again, nu ştiu cine ar face greşeala să-şi pună o astfel de întrebare, dar vă voi satisface plăcerile perverse. Pe scurt: am avut (a, încă mai am? da, termenul de predare la PL e la 23:59) două teme drăguţe, trei parţiale din care două dubioase rău. De dormit am dormit bine, de mâncat am mâncat (cam cât pot eu să mănânc), de fu.. n-am fu pe lumea cealaltă, am fost tot pe asta. Şi fiindcă tot am petrecut aşa mult timp în lumea reală – and that means many bottles of beer – am decis să mai dau şi pe aici. Să nu cumva să vă aşteptaţi să gândesc. Nu pot. Iar acum trecând la lucrurile cu adevărat importante:
The Hardy Heron – Upgrade-ul s-a efectuat lejer, în timp ce mâncam/stăteam pe wc/făceam duş/etc. De fapt nu a durat chiar aşa mult. Doar câteva pachete s-au trezit că sunt oleacă broken, dar aptitude a rezolvat repede copăcelul. După cum relatează unii, pe modelul meu de laptop merge fără probleme.
The bad: Ndiswrapper nu merge din capul locului, deci a trebuit să-l tweak-uiesc cu un script, care se găseşte pe site-ul de mai sus. Flash-ul în Firefox 3 nu se pupă foarte bine cu noul server de sunet, motiv pentru care şi aici a fost nevoie de un wrapper. Splash screen-ul tot nu se vede, deci nici la suspend nu mă înham, dar era de aşteptat la un driver non-free. Pe de altă parte, compiz fusion se mişcă lejer acum, dar l-am scos repede fiindcă a scăzut cu o treime din durata iniţială autonomia. În rest, toate bune.
The music, the books and all that jazz – Dacă toţi (sau aproape) vă lăudaţi că v-aţi luat bilet la expiraţii ăia de metallica (say what you may, eu părerea nu mi-o întorc din loc; sunt în limbă după ceea ce au fost odată Metallica, deşi Dave still pwnz them), mă laud şi eu că mi-am luat o frumuseţe de belet la nenea John McLaughlin. Poate că nu întâmplător m-a apucat o poftă nebună de jazz, fusion şi alte nebuneli, motiv pentru care m-am mai dat cu urechea spre discografia lui Jaco (o, da, albumul cu Biréli Lagrène e genial), încă oleacă de Chick Corea şi ceva George Benson. Şi un pic de Paganini, oricât de jazz n-o fi.
De asemenea, dacă ar fi să mă laud, aş mai spune că am terminat de citit toată seria roboţilor lui Asimov şi sunt gata să mă apuc de ce-o mai fi de la el. În schimb cartea de Metode Numerice tot n-am dat-o gata.
The bottom line:
1.Ha, şi cică săptămâna viitoare e CERF-ul (cum, n-aţi auzit?). Aproape-s gata să pun pariu că o să mă plictisecs. Sau măcar o să beau bere. Tot atunci e şi parţialul la ELTH. Sweet.
2.Da, mâine e 1 mai. Şi ce? Nu mă duc în Vamă. Am fost în Vamă anul ăsta. Nu-mi place în Vamă. O să stau acasă, doing Math and watching pr0n. Uite-aşa, să se oftice duşmanii.
yet another boring post…
joi, 24 ian. 2008, 19:06
… about my life.
Oricât de mult mi-ar plăcea să mănânc ouă de peşte în general, nu pot să suport aşa zisele „salate de icre” care se găsesc în prezent pe piaţă. Sunt fade. O fi reţeta proastă, sau pur şi simplu e vina tonelor de conservanţi? Nu ştiu. În orice caz, icrele merg bine cu activitatea din timpul sesiunii, adică vizionatul de Futurama (ca fapt divers, îmi aduc aminte că înainte de bac mă uitam la Family Guy; aşa am ajuns la Politehnică). Instinctul mă îndeamnă un pic să mă întorc la materia de fizică, acea monstruozitate pe care nenea Iancu s-a chinuit să ne-o predea într-un semestru şi pe care doar cei viteji o vor promova în sesiunea asta (dacă stau să mă gândesc, am timp să studiez cât de cât până în august-septembrie). Prea mare diferenţă nu ar face totuşi, aşa că stau să termin de scris aici.
M-a apucat iar un cui în ceea ce îi priveşte pe King Crimson ăştia. Nu mi s-a părut niciodată prea relaxantă muzica lor, ba uneori e de-a dreptul nedigerabil/deprimant modul lor de a se exprima şi cu toate astea nu mă pot abţine. Ar cam trebui să mă pregătesc pentru examenul de mâine. Sau nu?
I repeat myself when under stress.
student rpg
miercuri, 19 dec. 2007, 00:06
Este foarte probabil ca o bună parte din cei care citesc acest jurnal să fi auzit măcar în treacăt de „unealta ghiavolului” care a dat naştere minunatului gen de jocuri, pe numele lui de fată mare, Role Playing Game. Mă refer, bineînţeles, la Dungeons & Dragons, un fel de poveste în care te pui în pielea personajului tău şi îţi alegi singur destinul de luptător neînfricat. Ce nu se ştie e faptul că din toate seturile de reguli D&D a fost scos un personaj (genial în esenţă, dar care ar fi dezechilibrat mult gameplay-ul), Unul singur la părinţi, Studentul.
Să presupunem că avem un Student, al cărui nume nu contează, dar îi vom spune, din pură comoditate, Spaicu. Spaicu e destul de echilibrat la stat-uri, sau măcar aşa se doreşte a fi (ca să nu fim modeşti, printre caracteristicile importante ale oricărui student se numără IN-ul ridicat… where available). Cu skill-urile stă el cam prost în general, are doar câteva pe care nu stau să le enumăr în acest moment. Spaicu se trezeşte la şase dimineaţa, chiaun (deci cu -1 la Perception… mai adăugăm un -2 din cauza MP3 player-ului cu care se echipează încă de la Prima Oră), şi după ce îmbucă ceva în scârbă pleacă spre Domul Înţelepciunii (aka The Dungeon That Turns Humans Into Zombies, Politehnica). Are de străbătut alei periculoase, pline fiare cu patru picioare, fiinţe care la ora aia scot sunete care mai de care mai neplăcute. Drumul e prevăzut cu gheaţă (aşa a vrut Dungeon Master-ul), deci eroul nostru suferă un -3 Speed Penalty şi, din cauza Luck-ului scăzut al eroului, riscul de Critical Injury nu e deloc de neglijat (asta indiferent de terenul pe care umblă Studentul nostru).
Cu toate acestea, Spaicu reuşeşte să coboare pe Scările Abrupte fără să-şi rupă gâtul şi continuă drumul către Dom, unde îl aşteaptă o lume cu totul diferită, o lume în care timpul şi spaţiul capătă valenţe misterioase (cam ca în La Ţigănci, dar pe dos), un fel de Ghildă a Studenţilor (fiindcă Studentul e şi rasă şi clasă).
[to be continued…]
ironic, nu?
joi, 27 mart. 2008, 22:21
Today’s random stuff: