spyked bricks in the wall

Se întâmplă uneori să ai niște vise ciudate, absurde, cu totul bizare. Deșteptându-te, ți le reamintești cu o claritate surprinzătoare și rămâi uimit ca în fața unui fenomen cu totul neexplicabil. [...] Dar cum se explică totuși că în tot timpul acesta rațiunea dumitale a putut să se împace cu o mulțime de aberații și situații absurde, absolut evidente, de care ți-era plin visul? [...] Pentru ca apoi, trezindu-te din somn și revenind complet la realitate să ai senzația, aproape de fiecare dată, uneori chiar ca o impresie de neuitat, că te desprinzi, odată cu somnul întrerupt, de o enigmă rămasă nedezlegată pentru dumneata? Absurditățile din vis te fac să zâmbești; în același timp însă, simți în subconștient că împletirea aceasta de absurdități ascunde o idee, da – o idee reală, ceva ce face parte din viața dumitale; ca și cum visul ți-a spus ceva nou, profetic, ceva de mult așteptat; impresia pe care o încerci este puternică, fie că-i plăcută ori chinuitoare, dar ce anume ți s-a sugerat și care e tâlcul ei adevărat – nu mai ești în stare nici să înțelegi și nici măcar să-ți reamintești.

Citat extras din romanul Idiotul al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, ediție publicată în 2009 de către Adevărul Holding. Traducerea îi aparține lui Nicolae D. Gane.

Dreams reveal contradictions inside the tainted psyche. Obsessive song of the last few months: Meshuggah – Sum

[...] căsătoria este moartea morală a oricărui suflet mândru, a oricărei independențe.

• Stepan Trofimovici Verhovenski

Viața este suferință, viața este spaimă, și omul e nefericit. Acum totul nu-i decât suferință și frică. Acum omul ține la viață, pentru că ține la suferință și la frică. Așa este construită acum lumea. Acum viața i se înfățișează omului în chip de suferință și frică, aici e toată minciuna. Astăzi omul încă nu este om adevărat. Va veni un om nou, fericit și mândru, omul căruia îi va fi absolut indiferent dacă va trăi sau nu; acesta va fi omul nou. Cine va învinge suferința și frica, acela va deveni el însuși Dumnezeu. Iar celălalt Dumnezeu nu va mai exista.

• Alexei Nilîci Kirilov

[...] nici un popor deocamdată nu s-a organizat pe temeiul principiilor științei și ale rațiunii; n-a existat nicicând un asemenea exemplu și dacă a existat vreodată a fost numai pentru un minut poate, și numai dintr-o pură prostie. [...] Acum și de la începutul veacurilor rațiunea și știința în viața popoarelor au îndeplinit totdeauna doar o funcție de ordin secundar și de serviciu; la fel o vor îndeplini și până la sfârșitul veacurilor. Popoarele se formează și se mișcă în virtutea unei alte forțe, dominante și imperative, dar a cărei origine rămâne necunoscută și inexplicabilă. Forța aceasta este dorința de nestins de a atinge sfârșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfârșit.

• Ivan Șatov

[...] cel ce își pierde legătura cu pământul natal își pierde și zeii, adică toate scopurile sale.

• Nikolai Vsevolodovici Stavroghin

Extrase din ediția 1970, editura Cartea Românească, a romanului Demonii al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, tradus din rusă de către Marin Preda și Nicolae Gane.

Light bulb screw, Bitwise shift:

Q:    How many Zen masters does it take to screw in a light bulb?
A:    None.  The Universe spins the bulb, and the Zen master stays out of the way.

Q:    How many bureaucrats does it take to screw in a light bulb?
A:    Two.  One to assure everyone that everything possible is being done while the other screws the bulb into the water faucet.

Q:    How many IBM CPU’s does it take to do a logical right shift?
A:    33.  1 to hold the bits and 32 to push the register.

via fortune.

Well, anyway, I was reading this James Bond book, and right away I realized that like most books, it had too many words.  The plot was the same one that all James Bond books have: An evil person tries to blow up the world, but James Bond kills him and his henchmen and makes love to several attractive women.  There, that’s it: 24 words.  But the guy who wrote the book took *thousands* of words to say it.

Or consider “The Brothers Karamazov”, by the famous Russian alcoholic Fyodor Dostoyevsky.  It’s about these two brothers who kill their father. Or maybe only one of them kills the father.  It’s impossible to tell because what they mostly do is talk for nearly a thousand pages.  If all Russians talk as much as the Karamazovs did, I don’t see how they found time to become a major world power.

I’m told that Dostoyevsky wrote “The Brothers Karamazov” to raise the question of whether there is a God.  So why didn’t he just come right out and say: “Is there a God? It sure beats the heck out of me.”

Other famous works could easily have been summarized in a few words:

• “Moby Dick” — Don’t mess around with large whales because they symbolize nature and will kill you.
• “A Tale of Two Cities” — French people are crazy.

Dave Barry, via fortune.