cum am ajuns aici

sâmbătă, 11 apr. 2009, 09:34

Pe la vreo nouă ani, nu aveam în casă decât un HC (chestie fabricată la noi, care își stochează datele pe bandă magnetică și are un shell ce constă într-un commandline de qbasic). Ai mei, de fapt taică-meu s-a hotărât să facă o investiție în ceva nou prin casă (nu știu dacă mai existau C.A.R.-urile) și a trebuit să votăm între o mașină de spălat, o combină (muzicală, nu combină frigorifică sau din alea de pe câmp) și un calculator. Firește că s-a votat majoritar calculatorul. Mașinăria în speță avea pe ea un CPU Cyrix 6×86, nici prea-prea nici foarte foarte, dar m-a prins foarte tare… și uite așa am ajuns eu aici.

Prin clasa a 8-a, m-am trezit la un moment dat plin de bube pe față. Adică așa m-am trezit eu într-o dimineață. Dar n-am băgat în seamă și m-am dus liniștit la școală. Când a văzut cum arăt, profa de franceză m-a trimis la cabinet, unde asistenta mi-a dat scutire, după care m-am dus la directoare să o ștampileze. Apoi m-am cărat la medicul de familie și înapoi acasă, fiindcă aveam o săptămână de stat cu o boală a copilăriei apărută tardiv. Pe vremea aia aveam în casă și un Pentium la 133MHz destul de vechi, nu știu exact de unde rămăsese că nu îl mai folosea nimeni. Întâmplător mai aveam, nu știu de unde, niște discuri cu o chestie, Red Hat 7.2 îi zicea. Și cum pe calculatorul ăl mai important aveam interdicție să fac praf redimensionez partiții, am instalat Red Hat 7.2 pe ăsta micul. Se mișca greu, făcea swapping în draci, nu aveam habar ce-i aia Gnome sau KDE, dar era micul meu sistem de operare și asta m-a făcut să mă simt al naibii de bine… și uite așa am ajuns eu aici.