the flower kings – space revolver (2000)

duminică, 26 sept. 2010, 19:54

A devenit deja o tradiție ca atunci când fac recenzie unui album să înșir în introducere câteva cuvinte despre oamenii care participă la crearea lui și să potrivesc trupa undeva în puzzle-ul gusturilor mele muzicale. Iar pe suedezii ce alcătuiesc The Flower Kings recunosc că nu știu exact unde să îi bag, fiindcă trupa reflectă un pic mai mult decât Flower Kings; cred că în albumele lor pot fi surprinse bucăți din mai toate trupele importante de rock progresiv ale anilor ’70.

TFK, trupa, are o componență destul de consistentă, din care cea mai ușor de observat figură este cea a lui Roine Stolt. Acesta din urmă mă duce mereu cu gândul la circumstanțele în care am aflat de Flower Kings, mai exact ascultând Transatlantic și încercând să aflu câte ceva despre participanții la proiect. Au trecut mai bine de patru ani de atunci și între timp mi-am tot spus că o să scriu despre un album de-al celor dintâi. Care album, însă? Sincer, nu știu de ce am ales Space Revolver; nu știu nici măcar de ce albumul a fost denumit așa, dar mi-a atras atenția un pic mai mult decât celelalte, pentru că… vă voi povesti în cele ce urmează. (mai mult…)

transatlantic – the whirlwind (2009)

sâmbătă, 20 feb. 2010, 02:40

Într-un mod mai mult sau mai puțin întâmplător, nu este prima dată când vorbesc despre (super)grupul Transatlantic. Și dacă acum vreo patru ani eram foarte confuz pe tema asta, acum sunt ceva mai puțin decât foarte confuz. Ceea ce vă pot spune e că din partea mea ca și meloman dar nicidecum specialist în ale criticii muzicale, a mă apuca să dau o notă unui astfel de grup – grup format din doi muzicieni veniți dintr-o parte a Atlanticului, Portnoy și Morse, și din doi muzicieni născuți pe cealaltă parte, Trewavas și Stolt, idee care mi-a sărit în fața ochilor minții fără să mă întreb de unde vine numele formației – este un lucru nu aproape, ci de-a dreptul imposibil. Am auzit destul de târziu că Transatlantic s-au reunit (la bunăvoința lui Neal Morse, care inițial avea alte planuri) și, fiind într-o perioadă în care mi se pare – încă mai sunt acolo – că nimic nu mai reușește să mă impresioneze, am purces la ascultare cu o atitudine mai critică decât trebuia.

The Whirlwind se compune din două părți (discuri) distincte, primul format dintr-o melodie concept ce poartă numele albumului și al doilea din diverse piese. Le voi lua la puricat separat: (mai mult…)