firefly

luni, 30 apr. 2012, 16:54

Firefly e brainchild-ul – pentru că dicționarul englez-român îmi traduce „brainchild” drept „creație”, translatare care îmi sună de-a dreptul fadă în raport cu originalul – unui anume Joss Whedon, care cică-i individul care a produs și „Buffy Vânătoarea de Vampiri”. Diferența între Buffy și serialul sus-menționat e că cel dintâi e un eșec care a durat șapte sezoane, pe când cel din urmă se dovedește a fi o reușită ce era cât pe aci să nu țină nici măcar unul, chit că paisprezece episoade nu-s tocmai un sezon întreg dacă nu punem la socoteală Serenity.

În Firefly speculăm, iar în Serenity aflăm de-a dreptul că acum ceva vreme – din perspectiva fictivă, care are loc cu vreo cinci sute de ani în viitor – o mulțime de nave au plecat de pe Pământul-care-a-fost către un alt sistem solar cu multe planete cu mulți sateliți, sistem pe care l-au populat. Singurele puteri majore rămase pe Pământ fuseseră China și Statele Unite, fapt ce vine drept justificare asupra faptului că în serial caucazienii vorbesc fără probleme mandarină, deși clar nu atât de fluent sau de des ca engleza yankeilor.

În sistemul ăsta nou s-au format de fapt alte două mari puteri, Alianța și Independenții, între care s-a iscat un război. Firește că Independenții, adică ăia rebeli, pierd. Episodul pilot începe chiar cu lupta din Serenity Valley, unde personajul principal al serialului, Malcom Reynolds, un sergent din armata Independenților, observă cum o ia pe coajă într-un mod maiestuos. Câțiva ani mai târziu omul nostru își cumpără o barcă spațială marca Firefly pe care o botează Serenity, căutându-și apoi un echipaj format dintr-un secund (de fapt o secundă afro-americană de mamă-mamă), un pilot, un mercenar, o curvă – pardon, escortă -, cărora li se alătură mai târziu un preot, un doctor și o nebună. (mai mult…)

de amorul artei (vi)

luni, 11 apr. 2011, 16:10

Bună ziua (dimineața/seara/noaptea, pentru cei aflați pe alte meridiane) doamnelor, domnișoarelor, domnilor, domnișorilor, sugarilor, embrionilor și așa mai departe – în speranța că cineva va avea inima să transcrie într-un format audio acest text, chiar dacă că acel cineva ar putea fi de fapt ceva, adicătelea eSpeak. În această ediție a amorului artei vă vom pune în temă cu câteva opere vechi și noi din domeniul artei mondiale contemporane, pe cea clasică lăsându-i pe alții să o toace.

În principiu s-ar putea spune că codul este o formă de artă, ba chiar poezie de-a dreptul dacă ar fi să ne luăm după unii programatori. Vă mărturisesc că am scris și citit o groază de cod în cel puțin trei limbaje de la ultima partidă publică de sex cu arta, însă nu am de gând să scriu aici despre știință, cu atât mai puțin despre programat, activitate căreia de altfel i-am și rezervat un blog separat (țineți ochiul pe el, o să mai apară una-alta în viitor pe acolo). Nu, aici voi pune sub lupă alte chestii cu care mi-am mai spălat creierul. (mai mult…)